ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1584/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

septembrie 2002, reclamanta R.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 129 din 27

august 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității

sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

refugiat din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat

sentința nr. 567/CA/P din 28 octombrie 2002, prin care a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 129 din 27 august 2002, emisă de pârâtă și a obligat

pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de persoană strămutată în perioada

7 iunie 1942 – 6 martie 1945.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că părinții reclamantei au fost strămutați din motive etnice, de la 25

octombrie 1940, până în luna aprilie 1945 și la data nașterii reclamantei, locuiau

în comuna Sadova Nouă, localitate aflată pe teritoriul Ucrainei.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că strămutarea

în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul

intimatei care, nefiind născută la data refugiului părinților săi, nu avea

domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată. De asemenea, recurenta

a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că intimata a avut

domiciliul în U.R.S.S., până la 15 martie 1944 și numai de la această dată a

fost strămutată din motive etnice, fiind în drept să beneficieze de prevederile

Legii nr. 189/2000, așa după cum s-a reținut în actul administrativ anulat

greșit de instanța de fond.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Fiind născută după data la care

părinții săi au fost expulzați, din motive etnice, din satul Scărișoara, comuna

Pișcolt, județul Satu Mare, ca localitate de domiciliu, intimata a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.

Susținerea din recurs că intimata a

avut acest statut numai de la data de 15 martie 1944, când a fost strămutată

din U.R.S.S., este nefondată, reținându-se că, după strămutarea din județul

Satu Mare, familia intimatei a fost obligată să se refugieze în mai multe

localități și până la 6 martie 1945, nu a avut o locuință statornică sau

principală.

În consecință, instanța de fond a

analizat corect situația de fapt dovedită cu probele administrate și a stabilit

judicios dreptul intimatei, de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 7 iunie 1942 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 567/CA/2002 – P din

28 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.