ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2003, reclamanta K.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Harghita solicitând anularea hotărârii nr.1108 din 23 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul Legii nr.3 09/2002, după soțul său decedat, K.L. In motivarea cererii, reclamanta a învederat că în perioada 1952-1953 soțul său a efectuat stagiul militar în mai multe detașamente de muncă ca muncitor constructor pe șantierele Vaiteni, Deta, Timișoara, astfel încât în mod nejustificat pârâta i-a respins solicitarea de a i se acorda indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința nr.196 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, ecția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în raport de faptul că soțul, decedat în prezent, a efectuat serviciul militar în detașament de muncă în perioada 16 aprilie 1952 – 14 aprilie 1955. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită să-i fie acordată indemnizația prevăzută de actul normativ susmenționat, întrucât Kassay Ludovic a efectuat serviciul militar ca mână de lucru la U.M. 04742, astfel cum atestă copia livretului militar depusă la dosar.

Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, întrucât din actele dosarului rezultă că soțul reclamantei a prestat stagiul militar la o unitate militară din cadrul armatei române și nu la un detașament sau unitate de muncă aflată în subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, prevederile Legii nr. 309/2002 nefiind aplicabile. Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, din livretul militar aflat la dosar, rezultă că soțul reclamantei, a efectuat stagiul militar ca mână de lucru în perioada 14 aprilie 1952 - 14 aprilie 1955 la U.M. 04742. Această unitate militară nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, ea regăsindu-se la poziția 125 pe tabelul batalioanelor de muncă aflate în subordinea Ministerului Apărării Naționale, unități care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309//2002. În raport de cele expuse mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința atacată și pe fond, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr.196 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de K.A. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.