ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 24 februarie 2003, reclamanta K.A.  a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Harghita solicitând anularea hotărârii

nr.1108 din 23 decembrie  2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul

Legii nr.3 09/2002, după  soțul său decedat,  K.L.

In

motivarea cererii, reclamanta a învederat că în perioada 1952-1953 soțul său  a

efectuat  stagiul militar în mai multe detașamente de muncă ca muncitor

constructor pe șantierele  Vaiteni, Deta, Timișoara, astfel încât în mod

nejustificat pârâta i-a respins solicitarea de a  i se  acorda  indemnizația

prevăzută de Legea nr. 309/2002.

Prin

sentința  nr.196 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, ecția comercială

și de contencios administrativ a admis  acțiunea, a anulat  actul administrativ

atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, în raport de  faptul că soțul, decedat în

prezent, a efectuat serviciul  militar în detașament de muncă în perioada 16

aprilie 1952 – 14 aprilie 1955.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că     reclamanta  este îndreptățită

să-i fie  acordată indemnizația prevăzută de  actul normativ susmenționat,

întrucât Kassay Ludovic a efectuat  serviciul militar  ca mână de lucru la U.M.

04742, astfel cum atestă copia livretului militar depusă la dosar.

Impotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate

în cauză, întrucât din actele dosarului rezultă că  soțul  reclamantei a

prestat stagiul militar la o unitate militară din cadrul armatei române și nu

la un detașament sau unitate  de muncă aflată  în subordinea Direcției Generale

a Serviciului Muncii, prevederile Legii nr. 309/2002 nefiind aplicabile.

Examinând

cauza  în raport de motivul invocat și având în vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea va  constata  că  recursul este fondat, urmând

a fi admis și a se dispune respingerea  acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel,

din livretul militar aflat la dosar, rezultă că soțul   reclamantei,  a

efectuat stagiul militar ca mână de lucru în perioada 14 aprilie 1952 - 14

aprilie 1955 la U.M. 04742. Această unitate  militară nu a făcut parte  din

Direcția Generală a Serviciului Muncii, ea  regăsindu-se la  poziția 125 pe

tabelul  batalioanelor de muncă aflate în subordinea Ministerului Apărării

Naționale, unități care nu se încadrează în prevederile  Legii nr. 309//2002.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința

atacată și pe fond, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva  sentinței

civile nr.196 din 24  iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de  contencios administrativ.

Casează

sentința  atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de  K.A.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  30 ianuarie  2004.