ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2003

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul acelei instanțe nr. 9079/2001 s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), coroborat cu art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., i s-a computat detenția de la 4 ianuarie 2001, la zi. I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

și luându-se act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în fapt, următoarele: În perioada ianuarie 2000 - decembrie 2000, inculpatul în mod repetat, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângere a întreținut relații sexuale cu minora H.R.V., nepoata sa în vârstă de 12 ani. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul care a susținut că au fost nesocotite drepturile minorei H.R.V., în sensul că nu i s-a desemnat un curator pentru a se constitui parte civilă și inculpatul care a invocat lipsa de vinovăție.

Prin decizia penală nr. 169/2002, Curtea de Apel Bacău a admis apelul procurorului și a casat sentința penală nr. 6 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Bacău, dispunând obligarea inculpatului să achite minorei, suma de 20 milioane lei daune morale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei penale sus-menționată inculpatul a declarat recurs reiterând5 motivele formulate în cererea introductivă. Recursul declarat este nefondat. Din analiza coroborată a materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în cea a cercetării judecătorești rezultă că instanța de apel în mod corect și argumentat a stabilit și reținut situația de fapt, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Se constată că s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, instanța reținând elementele comune și înlăturând aspectele contradictorii, stabilind că fapta inculpatului întrunește atât subiectiv, cât și obiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de viol și incest. A rezultat indubitabil vinovăția inculpatului acesta având reprezentarea și urmările faptelor săvârșite, urmărind și acceptând producerea rezultatelor, aspecte evidențiate de circumstanțele reale de săvârșire și cele ulterioare ale acesteia. Susținerile invocate de inculpat, că nu se consideră vinovat, acuzând minora că a avut o conduită imorală, au fost corect înlăturate.

Declarațiile minorei date în fața organului de poliție coroborate cu raportul de expertiză medico-legală și cele ale martorilor audiați, au confirmat că activitatea desfășurată de inculpat era de notorietate publică (oamenii neintervenind datorită comportamentului extrem de violent al inculpatului), fiind totodată surprins de P.M. și P.D. în timp ce întreținea relații sexuale cu partea vătămată. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate instanțele au făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei (asupra unui minor în vârstă de 12 ani) și de circumstanțele personale ale inculpatului, condamnat anterior tot pentru săvârșirea infracțiunii de viol, partea vătămată fiind fiica sa adoptivă.

Pedeapsa de 18 ani închisoare, corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei să asigure finalitatea preventivă și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat. Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 4 ianuarie 2001, la zi. Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 23 mai 2002 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 ianuarie 2001, la 5 iunie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2003.