Secțiunea a patra Cerere nr. 70151/01 prezentată de Ali ALBAYRAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 21 martie 2006 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Türmen Pellonpäää Maruste Borrego, Šikuta, judecători și domnii O Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, domnul Ali Albayrak, este un resortisant turc, născut în 1961 și rezident în Izmir. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Ç. Akbulut și S. Cengiz, avocați la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 decembrie 1982, în timp ce acesta își desfășura serviciul militar, reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie, în temeiul unui mandat de arestare emis prin contumacie la 25 aprilie 1980 de Curtea marțială a lui Adana, pentru apartenență la Dev-yiol (Voia revoluționară), o organizație ilegală având ca scop inversarea ordinii constituționale pentru a-l înlocui cu un regim marxist-leninist. La 22 decembrie 1982, reclamantul a fost audiat de procurorul militar, în fața căruia a negat orice angajament în cadrul organizației în cauză. În urma unei detenții provizorii de doi ani, acesta a fost eliberat provizoriu la o dată nespecificată. La 17 iunie 1986, Curtea marțială d'Adana l-a declarat vinovat de faptele reprobabile și l-a condamnat la cinci ani de închisoare, precum și la interdicția de a avea acces la funcțiile publice, în temeiul art. 146 alin. (1) din Codul penal. La o dată care nu a fost indicată în recursul la Parchetul Militar, Curtea de Casație Militară a încălcat judecata, din lipsă de probe. Între timp, instanțele marțiale au fost abolite prin intrarea în vigoare a legii din 27 decembrie 1993. Dosarul procesului Dev-Yol a fost transmis instanței de judecată din Ankara. La 8 iulie 2001, instanța de asediu a reclamantului, din lipsă de probe suficiente. GRIEF Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii penale inițiate împotriva sa și de lipsa notificării hotărârilor pronunțate împotriva sa. În plus, acesta se plânge că, în ciuda achitarii sale, nu a putut avea acces la o funcție publică. LA 30 ianuarie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: În vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 70151/01 formulată de dl Ali Albayrak, guvernul turc propune plata sumei de 17 000 EUR (șaptesprezece mii EUR). Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta nu va fi supusă nici unui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul respectiv și va fi plătită în euro, care va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, într-un cont bancar indicat de reclamant sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător în termen de trei luni de la data notificării (...) Curții pronunțate în conformitate cu (...) Convenția europeană a drepturilor de la Õ . În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat mai sus, Ö se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. (...) La 5 ianuarie 2006, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reclamant, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Ali Albayrak, ex gratia, suma de 17 000 EUR (șaptesprezece mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi vărsată în euro într-un cont bancar indicat de reclamant sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător în termen de trei luni de la data notificării (...) Curții, pronunțată în conformitate cu (...) Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În urma consultării mele, reclamantul acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii menționate. El declară cauza soluționată definitiv. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. (...) Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.
Requête n
o
70151/01
présentée par Ali ALBAYRAK
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 21 mars 2006 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
J.
Casadevall
,
R.
Türmen
,
M.
Pellonpää
,
R.
Maruste
,
J.
Borrego Borrego,
J.
Šikuta,
juges
,
et de M. M.
O’Boyle,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mai 2000,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ali Albayrak, est un ressortissant turc, né en 1961 et résidant à Izmir. Il est représenté devant la Cour par M
es
H.Ç.
Akbulut et S.
Cengiz, avocats à Izmir.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 décembre 1982, alors qu’il effectuait son service militaire, le requérant fut interpellé et placé en détention provisoire, en application d’un mandat d’arrêt délivré par contumace le 25 avril 1980 par la cour martiale d’Adana, pour appartenance à Dev-yol (Voie révolutionnaire), une organisation illégale ayant pour but de renverser l’ordre constitutionnel pour le remplacer par un régime marxiste-léniniste.
Le 22 décembre 1982, le requérant fut entendu par le procureur militaire, devant lequel il nia tout engagement au sein de l’organisation en question.
A la suite d’une détention provisoire de deux ans, il fut mis en liberté provisoire à une date non indiquée.
Le 17 juin 1986, la cour martiale d’Adana déclara le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à cinq ans d’emprisonnement ainsi qu’à l’interdiction d’accéder aux fonctions publiques, sur le fondement de l’article
146 § 1 du code pénal.
A une date non indiquée, sur le pourvoi du parquet militaire, la Cour de cassation militaire cassa le jugement, faute de preuves.
Dans l’intervalle, les cours martiales furent abolies par l’entrée en vigueur de la loi du 27 décembre 1993. Le dossier du procès Dev-Yol fut transmis à la cour d’assises d’Ankara.
Le 8 juillet 2001, la cour d’assises prononça l’acquittement du requérant, faute de preuves suffisantes.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure pénale engagée contre lui et de l’absence de notification des jugements rendus à son encontre. Il se plaint en outre que, malgré son acquittement, il n’a pas pu accéder à une fonction publique.
Le 30 janvier 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
En vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
70151/01, introduite par M. Ali Albayrak, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci,
ex gratia
, la somme de 17
000 EUR (dix-sept mille euros).
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle ne sera soumise à aucun impôt ou charge fiscale en vigueur à l’époque pertinente et sera versée en euros, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du paiement, sur un compte bancaire indiqué par le requérant ou son conseil dûment autorisé dans les trois mois suivant la date de la notification (...) de la Cour rendue conformément à (...) la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
(...)
»
Le 5 janvier 2006, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le requérant
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Ali Albayrak,
ex gratia
, la somme de 17
000 EUR (dix-sept mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant ou son conseil dûment autorisé dans les trois mois suivant la date de la notification (...) de la Cour rendue conformément à (...) la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Dûment consulté par mes soins, le requérant accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Il déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus.
(...)
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président