ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 2281 din 19 iunie

2002, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a respins cererea formulată de T.C.,

prin care acesta a solicitat stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, motivând că petiționarul nu era

născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de

unde să fie strămutat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 511/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002, a admis acțiunea reclamantului T.C.

și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 2281 din 19 iunie 2002 și a

obligat Casa Județeană de Pensii Satu Mare să-i recunoască reclamantului,

calitatea de benficiar al art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată de

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că, beneficiază de

prevederile O.G. nr. 105/1999 și ale Legii nr. 189/2000, persoana, cetățean

român, care, în timpul regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu; că prin art. 2 din

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor

strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate,

persoanele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui

schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În favoarea persoanelor prevăzute de

art. 1 lit. c), potrivit art. 2 din ordonanță se stabilește pentru fiecare an

de strămutare în alte localități, decât cea de domiciliu, o indemnizație

lunară.

S-a conchis că potrivit textelor

citate, copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au

același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții, din motive

etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care

este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc,

când a încetat motivul refugiului, or în cauză, reclamantul s-a născut în

perioada de refugiu al părinților, astfel că beneficiază de dispozițiile legale

privind strămutarea din localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, reiterând aspectele

invocate în hotărârea nr. 2281din 19 iunie 2002, prin care a respins cererea

reclamantului.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 2 din

Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice,

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice. În această categorie se include și persoana care

a fost expulzată, care s-a refugiat, precum și cea care a făcut obiectul unui

schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În raport cu aceste dispoziții,

prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada

în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data

nașterii și până la 6 martie 1945 și deci, beneficiază de facilitățile acordate

prin lege, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu

numai asupra părinților.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 511/CA/2002 - P din 7

octombrie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2003.