CtEDO 30.03.2006 Auto

GOZAYDIN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GOZAYDIN v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamanții, Hasan Gözaydın, Hasan Gündoğdu, Ali Cimin și Hıdır Topaç, sunt cetățeni turci, reprezentați în fața Curții de dl Hüseyin Aygün și dl Özgür Ulaș Kaplan, avocați care practică în Tunceli. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Până în 1994 reclamanții locuiau în satele Büyükköy și Șahverdi, în districtul Ovacık, în provincia Tunceli, unde dețin proprietate. În mai 1994, forțele de securitate au evacuat forțat Büyükköy și Șahverdi din cauza tulburărilor din regiune. De asemenea, au distrus proprietatea reclamanților. Reclamanții și familiile lor au mutat apoi la Erzincan și Hozat unde locuiesc în prezent. La o dată neespecificată, Hasan Gündoğdu a depus o cerere la biroul procurorului public din Ovacık se plângea de arderea casei sale de către forțele de securitate. La 23 iunie 1995, Consiliul Administrativ Ovacık a hotărât să nu efectueze o anchetă asupra acuzațiilor lui Hasan Gündoğdu, deoarece nu au putut fi identificate perpetratorii actelor presupuse. La 5 noiembrie 2001 Hasan Gündoğdu și Hasan Gözaydın au depus cereri la biroul Guvernatorului districtului Ovacık cerând permisiunea de a se întoarce în satele lor. La 25 mai 2001, guvernatorul districtului Ovacık a trimis următorul răspuns la Hasan Gözaydın: „...La 23 iunie 1995, Consiliul Administrativ a decis să nu efectueze anchete împotriva oficialilor de stat, deoarece nu au putut fi identificate autoritățile presupuselor acte. În plus, petiția dumneavoastră va fi examinată în cadrul proiectului „Return to the Village and Rehabilitation”” La 12 și 17 mai 2002, reprezentanții reclamanților au depus cereri, în numele reclamanților, cu biroul guvernatorului districtului Ovacık și Guvernatorul Tunceli solicit permisiunea de a se întoarce în satele lor și compensarea pentru daunele pe care le-au suferit. La 7 iunie 2002, Departamentul de Emergență de Stat al Biroului Guvernatorului din Tunceli a trimis următorul răspuns reprezentanților reclamanților: „...Satul Büyükköy este disponibil pentru întoarcere și rezidență. Prin urmare, rezidenții pot reveni și locui în Büyükköy. ... Satul Șahverdi este considerat în cadrul proiectului „Returnarea la Satul și Reabilitarea”. Astfel, locuitorii satului Șahverdi pot locui în Hanușağı, Arslandoğmuș, Burnak, Kızık, Koyungölü, Söğütlü, Topuzlu, Ziyaret, Mollaaliler, Çakmaklı, Cevizlidere, Gözeler, Güneykonak, Havuzlu, Konaklar și Yoncalı. ... Cererea dvs. care conține cererea de a se întoarce în sat va fi luată în considerare în cadrul „Proiectului de întoarcere la sat și reabilitare”. La 11 septembrie 2002, reprezentantul reclamanților a depus o cerere la biroul procurorului public din Tunceli plângând cu privire la derelierea datoriei de către Guvernatorul Tunceli și guvernatorii districtului Hozat și Ovacık (görevi ihmal). La 18 septembrie 2002, procurorul public Tunceli a emis o hotărâre de non-jurisdicție și a trimis dosarul biroului procurorului public la Curtea de Casație. La 30 septembrie 2002, biroul procurorului public la Curtea de Casație a decis să nu inițieze procedura în acuzația de dereliție de datorie împotriva Guvernatorului Tunceli (dilekçenin ișleme konulmaması). La 23 iunie 2003, Consiliul de administrație Tunceli a hotărât să nu efectueze o anchetă asupra acuzațiilor reclamanților de derelizare a datoriei împotriva guvernatorilor districtului Hozat și Ovacık. La 7 iulie 2003, reprezentanții au depus o obiecție la Tribunalul Administrativ Regional Malatya împotriva deciziei Consiliului de administrație Tunceli. La 2 octombrie 2003, Curtea Administrativă Regională Malatya a respins această opoziție. La 30 octombrie 2003, Procurorul public Tunceli a hotărât să nu efectueze anchetă asupra acuzațiilor reclamanților împotriva guvernatorilor districtului Hozat și Ovacık. La 20 noiembrie 2003, reprezentantul reclamanților a depus o obiecție la Curtea Elazığ Assize împotriva hotărârii procurorului public Tunceli. La 4 decembrie 2003, Curtea Elazığ Assize a respins obiecția. Ancheta efectuată de autoritățile a indicat că reclamanții au părăsit satele lor din propria voință. Forțele de securitate nu au forțat reclamanții să părăsească satul lor. Înregistrările oficiale au indicat că nu există nici un obstacol care împiedică să se întoarcă la casele și posesiunile lor în satele lor. Persoanele care au părăsit satele lor ca urmare a terorismului au început deja să se întoarcă și să își recupereze activitățile în satele lor. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor care rezultă din cauza terorismului și a luptei împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunare Națională și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea compensației”). În această privință, Comisia de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost înființate în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000 de persoane. Încă 800 de persoane, ale căror cereri erau pe calea Curții, au aplicat, de asemenea, comisioanelor de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții a lui İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea lui Doğan și alții c. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, § 31-35, CEDO 2004-VI).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă