GOZAYDIN v. TURKEY

Reclamanții, Hasan Gözaydın, Hasan Gündoğdu, Ali Cimin și Hıdır Topaç, sunt cetățeni turci, reprezentați în fața Curții de dl Hüseyin Aygün și dl Özgür Ulaș Kaplan, avocați care practică în Tunceli. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Până în 1994 reclamanții locuiau în satele Büyükköy și Șahverdi, în districtul Ovacık, în provincia Tunceli, unde dețin proprietate. În mai 1994, forțele de securitate au evacuat forțat Büyükköy și Șahverdi din cauza tulburărilor din regiune. De asemenea, au distrus proprietatea reclamanților. Reclamanții și familiile lor au mutat apoi la Erzincan și Hozat unde locuiesc în prezent. La o dată neespecificată, Hasan Gündoğdu a depus o cerere la biroul procurorului public din Ovacık se plângea de arderea casei sale de către forțele de securitate.

La 23 iunie 1995, Consiliul Administrativ Ovacık a hotărât să nu efectueze o anchetă asupra acuzațiilor lui Hasan Gündoğdu, deoarece nu au putut fi identificate perpetratorii actelor presupuse. La 5 noiembrie 2001 Hasan Gündoğdu și Hasan Gözaydın au depus cereri la biroul Guvernatorului districtului Ovacık cerând permisiunea de a se întoarce în satele lor. La 25 mai 2001, guvernatorul districtului Ovacık a trimis următorul răspuns la Hasan Gözaydın: „...La 23 iunie 1995, Consiliul Administrativ a decis să nu efectueze anchete împotriva oficialilor de stat, deoarece nu au putut fi identificate autoritățile presupuselor acte.

În plus, petiția dumneavoastră va fi examinată în cadrul proiectului „Return to the Village and Rehabilitation”” La 12 și 17 mai 2002, reprezentanții reclamanților au depus cereri, în numele reclamanților, cu biroul guvernatorului districtului Ovacık și Guvernatorul Tunceli solicit permisiunea de a se întoarce în satele lor și compensarea pentru daunele pe care le-au suferit. La 7 iunie 2002, Departamentul de Emergență de Stat al Biroului Guvernatorului din Tunceli a trimis următorul răspuns reprezentanților reclamanților: „...Satul Büyükköy este disponibil pentru întoarcere și rezidență. Prin urmare, rezidenții pot reveni și locui în Büyükköy… Satul Șahverdi este considerat în cadrul proiectului „Returnarea la Satul și Reabilitarea”.

Astfel, locuitorii satului Șahverdi pot locui în Hanușağı, Arslandoğmuș, Burnak, Kızık, Koyungölü, Söğütlü, Topuzlu, Ziyaret, Mollaaliler, Çakmaklı, Cevizlidere, Gözeler, Güneykonak, Havuzlu, Konaklar și Yoncalı… Cererea dvs. care conține cererea de a se întoarce în sat va fi luată în considerare în cadrul „Proiectului de întoarcere la sat și reabilitare”. La 11 septembrie 2002, reprezentantul reclamanților a depus o cerere la biroul procurorului public din Tunceli plângând cu privire la derelierea datoriei de către Guvernatorul Tunceli și guvernatorii districtului Hozat și Ovacık (görevi ihmal). La 18 septembrie 2002, procurorul public Tunceli a emis o hotărâre de non-jurisdicție și a trimis dosarul biroului procurorului public la Curtea de Casație.

La 30 septembrie 2002, biroul procurorului public la Curtea de Casație a decis să nu inițieze procedura în acuzația de dereliție de datorie împotriva Guvernatorului Tunceli (dilekçenin ișleme konulmaması). La 23 iunie 2003, Consiliul de administrație Tunceli a hotărât să nu efectueze o anchetă asupra acuzațiilor reclamanților de derelizare a datoriei împotriva guvernatorilor districtului Hozat și Ovacık. La 7 iulie 2003, reprezentanții au depus o obiecție la Tribunalul Administrativ Regional Malatya împotriva deciziei Consiliului de administrație Tunceli. La 2 octombrie 2003, Curtea Administrativă Regională Malatya a respins această opoziție. La 30 octombrie 2003, Procurorul public Tunceli a hotărât să nu efectueze anchetă asupra acuzațiilor reclamanților împotriva guvernatorilor districtului Hozat și Ovacık.

La 20 noiembrie 2003, reprezentantul reclamanților a depus o obiecție la Curtea Elazığ Assize împotriva hotărârii procurorului public Tunceli. La 4 decembrie 2003, Curtea Elazığ Assize a respins obiecția. Ancheta efectuată de autoritățile a indicat că reclamanții au părăsit satele lor din propria voință. Forțele de securitate nu au forțat reclamanții să părăsească satul lor. Înregistrările oficiale au indicat că nu există nici un obstacol care împiedică să se întoarcă la casele și posesiunile lor în satele lor. Persoanele care au părăsit satele lor ca urmare a terorismului au început deja să se întoarcă și să își recupereze activitățile în satele lor. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor care rezultă din cauza terorismului și a luptei împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunare Națională și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea compensației”).

În această privință, Comisia de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost înființate în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000 de persoane. Încă 800 de persoane, ale căror cereri erau pe calea Curții, au aplicat, de asemenea, comisioanelor de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții a lui İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea lui Doğan și alții c. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, § 31-35, CEDO 2004-VI).

The applicants, Hasan Gözaydın, Hasan Gündoğdu, Ali Cimin and Hıdır Topaç, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Mr Hüseyin Aygün and Mr Özgür Ulaș Kaplan, lawyers practising in Tunceli. The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. Until 1994 the applicants lived in Büyükköy and Șahverdi villages, in the district of Ovacık, in Tunceli province, where they own property. In May 1994 security forces forcibly evacuated Büyükköy and Șahverdi on account of disturbances in the region. They also destroyed the applicants’ property. The applicants and their families then moved to Erzincan and Hozat where they currently live. On an unspecified date, Hasan Gündoğdu lodged a petition with the Public Prosecutor’s office in Ovacık complaining about the burning down of his house by security forces.

On 23 June 1995 the Ovacık Administrative Council decided not to conduct an investigation into Hasan Gündoğdu’s allegations as the perpetrators of the alleged acts could not be identified. On 5 November 2001 Hasan Gündoğdu and Hasan Gözaydın filed petitions with the office of the Ovacık District Governor requesting permission to return to their villages. On 25 May 2001 the Ovacık District Governor sent the following reply to Hasan Gözaydın: “...On 23 June 1995 the Administrative Council decided not to conduct investigation against the state officials as the perpetrators of the alleged acts could not be identified.

Furthermore, your petition will be considered under the ‘Return to the Village and Rehabilitation Project’ ” On 12 and 17 May 2002 the representatives of the applicants filed petitions, on behalf of the applicants, with the office of the Ovacık District Governor and the Tunceli Governor requesting permission to return to their villages and compensation for the damage they had suffered. On 7 June 2002 the State Emergency Department of the Governor’s office in Tunceli sent the following reply to the applicants’ representatives: “...The Büyükköy village is available for return and reside. Therefore, the residents can return and reside in Büyükköy… The Șahverdi village is being considered under the ‘Return to the Village and Rehabilitation Project’.

Thus, the residents of Șahverdi village can reside in Hanușağı, Arslandoğmuș, Burnak, Kızık, Koyungölü, Söğütlü, Topuzlu, Ziyaret, Mollaaliler, Çakmaklı, Cevizlidere, Gözeler, Güneykonak, Havuzlu, Konaklar and Yoncalı villages… Your petition containing requests of permission to return to village will be considered under the ‘Return to Village and Rehabilitation Project’.” On 11 September 2002 the representative of the applicants lodged a petition with the Public Prosecutor’s office in Tunceli complaining about the dereliction of duty by the Tunceli Governor and the Hozat and Ovacık District Governors(görevi ihmal). On 18 September 2002 the Tunceli Public Prosecutor issued a decision of non-jurisdiction and sent the case-file to the Public Prosecutor’s office at the Court of Cassation.

On 30 September 2002 the Public Prosecutor’s office at the Court of Cassation decided not to start the proceedings into the allegation of dereliction of duty against the Tunceli Governor (dilekçenin ișleme konulmaması). On 23 June 2003 the Tunceli Administrative Council decided not to conduct an investigation into the applicants’ allegations of dereliction of duty against the Hozat and Ovacık District Governors. On 7 July 2003 the representatives filed an objection with the Malatya Regional Administrative Court against the decision of the Tunceli Administrative Council. On 2 October 2003 the Malatya Regional Administrative Court rejected the objection. On 30 October 2003 the Tunceli Public Prosecutor decided not to conduct investigation into the applicants’ allegations against the Hozat and Ovacık District Governors.

On 20 November 2003 the representative of the applicants filed an objection with the Elazığ Assize Court against the decision of the Tunceli Public Prosecutor. On 4 December 2003 the Elazığ Assize Court rejected the objection. The investigation carried out by the authorities indicated that the applicants had left their villages of their own will. The security forces had not forced the applicants to leave their village. The official records indicated that there was no obstacle preventing villagers from returning to their homes and possessions in their villages. Persons who had left their villages as a result of terrorism had already started returning and regaining their activities in their villages.

On 14 July 2004 the Law on Compensation for Losses resulting from Terrorism and the Fight against Terrorism was passed by the Grand National Assembly and entered into force on 27 July 2004 (“Compensation Law”). That Law provided for a sufficient remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who were denied access to their possessions in their villages. In that connection Damage Assessment and Compensation Commissions were set up in seventy-six provinces. Persons who had suffered damage as a result of terrorism or of measures taken by the authorities to combat terrorism could lodge an application with the relevant compensation commission claiming compensation. The number of persons applying to these commissions had already attained approximately 170,000.

A further 800 persons, whose applications were pending before the Court, had also applied to the compensation commissions. Many villagers had already been awarded compensation for the damage they had sustained. A description of the relevant domestic law can be found in the Court’s decision of İçyer v. Turkey (no. 18888/02, §§ 44-54, 12 January 2006) and in its judgment of Doğan and Others v. Turkey (nos. 88038811/02, 8813/02 and 8815-8819/02, §§ 31-35, ECHR 2004-VI).