ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 8 august 2003 Curtea de Apel Ploiești a prelungit arestarea preventivă a inculpatului B.G. pe o durată de 30 de zile, de la 16 august 2003 până la 14 septembrie 2003, în conformitate cu prevederile art. 160 d alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.G. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Or, în cauză dispozițiile art. 141 C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

Totodată, dispozițiile art. 160 d C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 160 b și ale art. 160 c alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu recurs. Or, în speță, sunt aplicabile prevederile alin. (1) al art. 160 d C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu, legalitatea arestării și dispune prin, încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri. Împotriva unei asemenea încheieri privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în apel, conform art. 385 1 alin. (2) teza I C. proc. pen. În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 8 august 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2003.