ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4668/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 16 septembrie

2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a prelungit arestarea

preventivă a inculpatului Șt.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la 24

septembrie 2003 până la 23 octombrie 2003.

Prin aceeași încheiere s-a acordat

termen la 30 septembrie 2003 pentru citarea apelantului inculpat la locul de

detenție și a părții vătămate la domiciliu.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul Șt.V. a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs.

Or, în cauză dispozițiile art. 141

C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de

instanță, în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd

posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune

prelungirea măsurii arestării preventive.

Totodată, dispozițiile art. 160

d

C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și

completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții

care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de

instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform

alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în

cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod

corespunzător dispozițiile art. 160

b

și ale art. 160

c

alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu

recurs.

Or, în speță, sunt aplicabile

prevederile alin. (1) al art. 160

d

C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul

inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică din oficiu,

legalitatea arestării și dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau

revocarea acestei măsuri.

Împotriva unei asemenea încheieri

privind prelungirea arestării preventive nu este prevăzută separat, calea

recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în

apel, conform art. 385

1

alin. (2) teza I C. proc. pen.

În consecință, Curtea va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.400.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul Șt.V. împotriva încheierii din 16 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.