CtEDO 30.03.2006 Auto

CASE OF GOLENJA v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GOLENJA v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL III AL SECȚIUNII DE GOLENJA v. SLOVENIA (Depunerea nr. 76378/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 30 martie 2006 FINAL 30/06/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Golenja v. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă de: Președintele Hedigan B.M. Zupančič Caflisch Doamna Tsatsa-Nikolovska Myjer David Tór Björgvinsson, judecători și grefierul secțiunii V. Berger, deliberat în privat la 9 martie 2006, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 76378/01) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dl Stjepan Golenja („reclamantul”), la 3 mai 2001. Reclamantul a fost reprezentat de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, el s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 8 iulie 2003, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa măsurilor în acest sens către Guvern. Aplicand art. 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTE Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Goričan. Ca urmare a accidentului la locul de muncă, care a avut loc la 15 februarie 1988, reclamantul a fost o persoană cu handicap. De la 1 iunie 1990 până la 30 septembrie 1993, el a fost în curs de formare pentru a se califica pentru un post potrivit pentru problemele sale de sănătate. După formare, el nu a fost desemnat la nici un post la angajatorul său, compania numite EM. La 15 octombrie 1994, el a fost redundant. La 24 noiembrie 1994, reclamantul a instituit o procedură de drept al forței de muncă împotriva EM în cadrul Curții de Muncii din Celje ( Delovno sodišče/ Celju ) care a contestat încetarea ocupării forței de muncă. De asemenea, a solicitat injuncția temporară. La 12 decembrie 1994, instanța a eliberat o injuncție temporară care a ordonat EM să plătească reclamantului un avans al salariilor sale începând cu 1 noiembrie 1994. La 12 ianuarie 1995, Curtea a respins recursul. La 6 aprilie 1995, Curtea a muncii Celje a pronunțat o audiere și a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, în susținerea cererii, a fost depusă reclamantului la 13 aprilie 1995. Pe o perioadă nedeterminată, EM a apelat la Curtea Superioră a Muncii și Sociale. La 9 octombrie 1996, Curtea a permis recursul și a trimis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. La 19 septembrie 1997, reclamantul a solicitat în instanța de primă instanță să se stabilească o dată pentru o audiere. Dintre cele cinci audieri care au avut loc între 27 martie și 11 decembrie 1997, niciuna dintre ele nu a fost suspendată la cererea reclamantului. Hotărârea, susținând afirmația reclamantului, a fost depusă în favoarea reclamantului la 17 decembrie 1997. 10. Într-un timp nedeterminat, EM a apelat la Curtea Superioră a Muncii și Sociale. La 4 februarie 1999, instanța a permis recursul în parte și a trimis reclamația la instanța de reexaminare de primă instanță. 11. Într-un timp nedeterminat, EM a depus un recurs la punctele de drept în fața Curții Supreme (Vrhovno sodišče La 23 noiembrie 1999, instanța a respins recursul. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 14 decembrie 1999. 12. La 24 februarie 2000, instanța de primă instanță a organizat o audiere și a desemnat un expert financiar care a calculat pierderea veniturilor reclamantului. La 1 februarie 2001, instanța a pronunțat o audiere și a hotărât să elibereze o hotărâre scrisă. Hotărârea a fost judecată la 26 februarie 2001. 13. La 27 februarie 2001, reclamantul a apelat împotriva deciziei privind costurile și cheltuielile. La 18 iulie 2002, Curtea Superioră a Muncii și Sociale a respins recursul, hotărârea care a fost depusă în favoarea reclamantului la 3 septembrie 2002. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 ȘI A CONVENȚIEI 14. Reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea excesivă a procedurii. art. 6 § 1 din Convenție se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 15. În principiu, reclamantul a plâns în continuare că căile de recurs disponibile pentru proceduri juridice excesive în Slovenia nu au fost eficiente. art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Reclamantul a contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 18. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența în administrarea justiției. 19. În ceea ce privește cazul instantaneu, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar cere Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 20. Curtea constată, de asemenea, că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 1994, în ziua în care reclamantul a inaugurat o procedură cu Curtea de Munci Celje și s-a încheiat la 3 septembrie 2002, în ziua în care hotărârea Curții de Muncii Supreme și Sociale a fost încheiată în fața reclamantului. Prin urmare, a durat peste șapte ani și șapte luni și hotărârile au fost pronunțate în șapte cazuri. 22. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 23. Curtea remarcă că hotărârile au fost pronunțate în șapte cazuri. Prin urmare, Curtea nu poate concluziona că instanțele interne au fost inactive. Dimpotrivă, întârzierea în acest caz a fost cauzată în principal de reexaminarea cauzei. Cu toate că Curtea nu este în măsură să analizeze calitatea juridică a jurisprudenței instanțelor interne, consideră că, având în vedere că mandatul de reexaminare este, de obicei, ordonat ca urmare a erorilor comise de instanțe mai mici, repetarea acestor hotărâri în cadrul unui set de proceduri poate dezvălui o deficiență gravă în sistemul judiciar (a se vedea, de exemplu, Wierciszewska c. Polonia) , nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003). Guvernul nu a furnizat nici o explicație care ar conduce Curtea să ajungă la o concluzie diferită. 24. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. art. 13 25. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței prevăzute la art. 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI). Aceasta remarcă că obiecțiile și argumentele prezentate de guvern au fost respinse în cazurile anterioare (a se vedea Lukenda , citată mai sus) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. 26. În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a încălcat art. 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern, prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care își susține dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 30. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, hotărând în mod echitabil, i-a atribuit 2 500 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 1.300 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 32. Guvernul a susținut că reclamația era prea ridicată. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Cererea care, în afară de fapte, este în esență aceeași ca aceasta. Prin urmare, în acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului sumei de 1000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în unanimitate cererea admisibilă; deține cu șase voturi față de unul că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; cu șase voturi împotrivă una care a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține cu șase voturi împotrivă unei (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 500 EUR (2 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 EUR (1 mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Președintele grefierului Vincent Berger John Hedigan În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenția și cu art. 74 § 2 din Convenția, avizul discordant al dlui Myjer este anexat la această hotărâre. J.H. V.B. DISSSENTING OPINIONION of JUDGE MYJERER Deoarece intrarea în vigoare a Convenției, expresia „qui juge bien juge tard” poate fi în contradicție cu dispoziția rezonabilă a articolului 6. Într-adevăr, pe măsură ce spune „justiția este cea mai dulce atunci când este cea mai proaspătă”, dar în practică zilnică, uneori, ia mult timp înainte ca ultimul cuvânt judiciar să fie declarat în cadrul procedurii civile. Acest lucru poate fi cazul în care cazul este de complexitate specială sau atunci când părțile în cauză utilizează orice remediu disponibil la nivel național. De asemenea, ar putea fi (în parte) datorită faptului că autoritățile naționale nu au îndeplinit obligația de a se asigura că justiția națională este constituită de judecători și de personal judiciar și administrativ suficient pentru a face față tuturor cazurilor în timp sau atunci când judecătorii naționali nu își îndeplinesc sarcina cu excepția necesară. În hotărârea Lukenda din 6 octombrie 2005, această Curte a constatat că încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil era – în ceea ce privește Slovenia – o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și ineficiența în administrarea justiției. Deși această constatare dă naștere presupunerea că, în cazurile slovene în care procedurile au durat de mulți ani, va fi avut loc o astfel de încălcare sistemică, va fi totuși necesar să se examineze circumstanțele specifice ale fiecărui caz. În acest caz particular – ca și în cele mai multe 20 de cazuri de timp rezonabil sloven care au fost decise astăzi – majoritatea a constatat o încălcare a cerințelor de timp rezonabile. Aceaceasta este una dintre cele trei cazuri în care nu am votat pentru o încălcare. În opinia mea, procedura generală nu a durat prea mult înainte de cele șapte nivele de jurisdicție. De asemenea, ar trebui să se țină cont de faptul că opoziția a depus recurs după recurs. În astfel de circumstanțe proceduri vor dura mult mai mult. Faptul că cazul a fost trimis înapoi la o instanță inferioară pentru reexaminare în parte nu este neobișnuit în practică judiciară și nu dezvăluie neapărat o deficiență în sistemul judiciar ca atare. În plus, litigiul de fond a fost judecat la 26 februarie 2001, adică șase ani și trei luni după ce reclamantul a instituit procedura de drept al forței de muncă. În prezent, reclamantul a apelat împotriva deciziei privind costurile și cheltuielile. Această chestiune – deși strâns legată de litigiu de fond – este o chestiune separată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă