CtEDO 30.03.2006 Auto

CASE OF CVETREZNIK v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CVETREZNIK v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE CVETREŽNIK v. SLOVENIA (Depunerea nr. 75653/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 30 martie 2006 FINAL 30/06/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cvetrežnik v. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Hedigan Președintele B.M. Zupančič Caflisch Doamna Tsatsa-Nikolovska Myjer David Tór Björgvinsson, judecători și grefierul Secțiunii V. Berger, deliberat în privat la 9 martie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75653/01) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dna Karmen Cvetrežnik („reclamantul”), la 29 septembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, ea s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 8 septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în această privință către Guvern. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1978 și trăiește în Celje. La 18 august 1996, reclamantul a fost rănit într-un accident de mașină. Autorul accidentului a luat asigurări cu compania de asigurări ZT. La 7 iulie 1997, reclamantul a instituít o procedură civilă împotriva ZT în Curtea de District din Ljubljana ( Okrožno sodišče v Ljubljani ) cerând daune în valoare de 2.760.600 tolari (aproximativ 11.500 euro) pentru leziunile suferite. Între 11 noiembrie 1997 și 1 aprilie 1998, reclamantul a solicitat trei solicitări de stabilire a unei date pentru o audiere. Între 27 ianuarie 1998 și 1 iulie 1999, ea a depus patru cereri scrise preliminare și/sau probe aduse. Din cele trei audieri care au avut loc între 7 octombrie 1998 și 13 septembrie 2000 nu a fost suspendată la cererea reclamantului. În timpul procedurii, instanța a desemnat doi experți medicali. În ultima audiere, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă în fața reclamantului la 2 noiembrie 2000. La 17 noiembrie 2000, reclamantul a apelat la Tribunalul Superior din Ljubljana (Višje sodišče/Ljubljani La 10 octombrie 2001, instanța a respins recursul reclamantului. Hotărârea a fost transmisă reclamantului la 15 noiembrie 2001. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 A CONVENȚIEI. Reclamantul s-a plâns în legătură cu lungimea excesivă a procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 10. În fond, reclamantul se plângea în continuare că căile de recurs disponibile pentru proceduri juridice excesive în Slovenia au fost ineficace. art. 13 din Convenția se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Tribunalul constată că prezenta cerere este similară cu cazul Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența administrației justiției. 14. În ceea ce privește cazul instant, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar fi obligat Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 15. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 7 iulie 1997, în ziua în care reclamantul a inițiat o procedură cu Curtea de District din Ljubljana și s-a încheiat la 15 noiembrie 2001, în ziua în care hotărârea Curții Superiore din Ljubljana a fost judecată asupra reclamantului. Prin urmare, a durat peste patru ani și patru luni pentru două niveluri de competență. 17. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 18. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI). În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern, prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care să-și susțină dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 5.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 23. Guvernul a contestat cererea. 24. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Hotărând în mod echitabil, își acordă 2.000 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 1000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În consecință, în cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea totală a sumei solicitate. Pentru aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă; deține cu cinci voturi împotrivă cu două voturi că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; deține cu cinci voturi împotrivă cu doi că a existat o încălcare a art. 13 din Convenție; deține cinci voturi împotrivă cu doi literele (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2000 (2 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Președintele grefierului Vincent Berger ohn Hedigan În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenția și cu art. 74 § 2 din Convenția, avizul discordant al dlui Myjer aderat de dl Caflisch este anexat la această hotărâre. ÎNTREGAT DE JUDGE CAFLISCH De la intrarea în vigoare a Convenției, expresia „qui juge bien juge tard” poate fi în contradicție cu dispoziția rezonabilă a articolului 6. Într-adevăr, pe măsură ce spune „justiția este cea mai dulce atunci când este cea mai proaspătă”, dar în practică zilnică, uneori, ia mult timp înainte ca ultimul cuvânt judiciar să fie declarat în proceduri civile. Acest lucru poate fi cazul în care cazul este de complexitate specială sau atunci când părțile în cauză utilizează orice remediu disponibil la nivel național. De asemenea, ar putea fi (în parte) datorită faptului că autoritățile naționale nu au îndeplinit obligația de a se asigura că justiția națională este constituită de judecători și de personal judiciar și administrativ suficient pentru a face față tuturor cazurilor în timp sau atunci când judecătorii naționali nu își îndeplinesc sarcina cu excepția necesară. În hotărârea Lukenda din 6 octombrie 2005, această Curte a constatat că încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil era – în ceea ce privește Slovenia – o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și ineficiența în administrarea justiției. Deși această constatare dă naștere presupunerea că, în cazurile slovene în care procedurile au durat de mulți ani, va fi avut loc o astfel de încălcare sistemică, va fi totuși necesar să se examineze circumstanțele specifice ale fiecărui caz. În acest caz particular – ca în cele mai multe 20 de cazuri de timp rezonabil sloven care au fost decise astăzi – majoritatea a constatat o încălcare a cerințelor de timp rezonabile. Acesta este unul dintre cele trei cazuri în care nu am votat pentru o încălcare. Cazul trebuie să fi fost de complexitate deosebită, ținând seama că doi experți medicali au fost desemnați. În timpul procedurii, reclamantul a depus patru depuneri anterioare scrise și/sau probe adducte. Au fost desfășurate trei audieri. A luat Curtea Ljubjana mai mult de trei ani pentru a-și pronunța hotărârea. Curtea Supremă Ljubljana a reușit să pronunțe o hotărâre în termen de un an după apelul reclamantului. În aceste circumstanțe, timpul global nu pare excesiv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă