ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7552/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7552/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
D.M., în contradictoriu cu Casa de
Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5557 din 27
iunie 2002 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i
se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,
pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind refugiat.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 1696 din 22 octombrie 2003, a admis
acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe
criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică.
Considerând hotărârea, nelegală,
pârâta a declarat recurs, arătând că din probele administrate, nu a rezultat
perioada refugiului, ori, conform lucrărilor științifice – plecările din
Basarabia și Bucovina făcute după 26 iunie 1941, până în 1944, nu pot fi
considerate refugieri.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive
etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât
cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței,
aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă
localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
În instanță, cu probele administrate
(declarația martorilor rectificată de notar și acte) s-a făcut dovada
refugiului din 6 septembrie 1940, până în 6 martie 1945, astfel că nu poate fi
primită critica din recurs.
Soluția instanței fiind legală,
recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1696 din 22
octombrie 2003 a Curții de Apel București. secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 octombrie 2004.