ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7552/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: D.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5557 din 27 iunie 2002 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind refugiat. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1696 din 22 octombrie 2003, a admis acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică. Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că din probele administrate, nu a rezultat perioada refugiului, ori, conform lucrărilor științifice – plecările din Basarabia și Bucovina făcute după 26 iunie 1941, până în 1944, nu pot fi considerate refugieri.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În instanță, cu probele administrate (declarația martorilor rectificată de notar și acte) s-a făcut dovada refugiului din 6 septembrie 1940, până în 6 martie 1945, astfel că nu poate fi primită critica din recurs.

Soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1696 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel București. secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.