CtEDO 06.04.2006 Auto

CASE OF HUSEINOVIC v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
06.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HUSEINOVIC v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL III AL SECȚIUNII DE HUSEINOVII v. SLOVENIA (Depunerea nr. 75817/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 6 aprilie 2006 FINAL 06/07/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Huseinović v. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Hedigan Președintele B.M. Zupančič dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky Myjer D.T. Björgvinsson dna Ziemele, judecători și dna V. Berger, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 16 martie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75817/01) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dl Kasim Husejinović („reclamantul”) la 5 octombrie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, el s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 16 septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în această privință către Guvern. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1956 și trăiește în Velenje. La 17 august 1989, reclamantul a fost rănit într-un accident la locul de muncă într-o mină. Angajatorul reclamantului a luat asigurări cu societatea de asigurare ZT. La 30 iunie 1993, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZT. în cadrul Tribunalului Celje Basic, Unitatea Celje (Temeljno sodišče v Celju, Enota v Celju ) cererea de daune în valoare de 700.000 de tolari (aproximativ 2.900 euro) pentru leziunile suferite. Până la 28 iunie 1994, în ziua în care Convenția a intrat în vigoare cu privire la Slovenia, reclamantul a depus șase observații scrise preliminare și a solicitat patru solicitări de stabilire a unei date pentru o audiere. Curtea a organizat o audiere și a desemnat un expert medical. La 1 ianuarie 1995, Curtea locală Celje ( Okrajno sodišče/ Celju ) a câștigat competența în acest caz din cauza reformei sistemului judiciar sloven. La 13 iunie 1996 și 11 septembrie 1996, reclamantul a depus observații anterioare scrise și/sau dovezi adducute. La 18 octombrie 1996, el a solicitat să fie stabilită o dată pentru o audiere. Nici una dintre audierile desfășurate la 13 iulie 1994 și 29 ianuarie 1997 nu a fost suspendată la cererea reclamantului. În timpul procedurii, instanța a solicitat un aviz suplimentar de la expertul medical desemnat. În ultima audiere, instanța a decis să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând cererea reclamantului, a fost depusă la 3 martie 1997. La 18 martie 1997, ZT a recurs la Curtea Superioră Celje (Višje sodišče/ Celju La 17 septembrie 1997, instanța a permis recursul ZT în parte și a remis dosarul la instanța de primă instanță pentru reexaminare.Decizia a fost notificată reclamantului la 22 decembrie 1997. La 5 ianuarie 1998, reclamantul a prezentat observații scrise preliminare și a solicitat ca o dată să fie stabilită pentru o audiere. La 12 martie 1998, judecata a avut loc o ședință. Hotărârea, susținând cererea reclamantului, a fost depusă în fața reclamantului la 7 aprilie 1998 10. La 21 aprilie 1998 ZT a interpus apel la Tribunalul Superior Celje. La 23 septembrie 1998, instanța a permis recursul și a respins cererea reclamantului. Hotărârea a fost depusă în favoarea reclamantului la 28 decembrie 1998. 11. La 7 ianuarie 1999, reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče La 20 ianuarie 2000, instanța a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârea instanței de a doua instanță și a trimis cazul la tribunalul de a doua instanță pentru reexaminare. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 6 noiembrie 2000. 12. La 28 septembrie 2000, Curtea Supremă Celje a reexaminat recursul TZ din 21 aprilie 1998, a permis recursul și a trimis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. 13. Între 12 februarie 2001 și 4 iulie 2001, reclamantul a depus trei depuneri anterioare scrise și/sau dovezi adducute. Nici una dintre audierile de la 1 martie 2001 și 4 aprilie 2001 nu a fost suspendată la cererea reclamantului. În cadrul procedurii, instanța a solicitat un aviz suplimentar de la expertul medical desemnat. În ultima audiere, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, respinsă cererea reclamantului, a fost depusă la 2 octombrie 1997. 14. La 4 octombrie 2001, reclamantul a interzis Curtea Superioră Celje. La 18 septembrie 2002, Curtea a respins recursul. Hotărârea a fost judecată la 15 octombrie 2002. 15. La 23 octombrie 2002, reclamantul a depus un recurs la punctele de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče ). De asemenea, el a solicitat o recuziune a unuia dintre judecători. La 24 februarie 2003, președintele instanței a respins reclamanții cererea de revocare. La 8 ianuarie 2004, instanța a respins recursul reclamantului. Hotărârea a fost judecată la 16 februarie 2004. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 17. În principiu, reclamantul s-a mai plâns că căile de recurs disponibile pentru procedurile judiciare excesive în Slovenia nu au fost eficiente. art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Reclamantul a contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 20. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența în administrarea justiției. 21. În ceea ce privește cazul instantaneu, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar fi obligat Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 22. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 28 iunie 1994, în ziua în care Convenția a intrat în vigoare cu privire la Slovenia și s-a încheiat la 16 februarie 2004, în ziua în care hotărârea Curții Supreme a fost pronunțată asupra reclamantului. Perioada în cauză a durat, prin urmare, peste nouă ani și opt luni, pentru nouă niveluri de jurisdicție. 24. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 25. Curtea constată că hotărârile au fost pronunțate în nouă cazuri și, în consecință, nu pot concluziona că instanțele au fost inactive în acest caz. Dimpotrivă, întârzierea în acest caz a fost cauzată în principal de reexaminarea cauzei. Cu toate că Curtea nu este în măsură să analizeze calitatea juridică a jurisprudenței instanțelor interne, consideră că, având în vedere că mandatul de reexaminare este, de obicei, ordonat ca urmare a erorilor comise de instanțe mai mici, repetarea acestor hotărâri în cadrul unui set de proceduri poate dezvălui o deficiență gravă în sistemul judiciar (a se vedea, de exemplu, Wierciszewska c. Polonia) , nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003). Guvernul nu a furnizat nici o explicație care ar conduce Curtea să ajungă la o concluzie diferită. 26. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. art. 13 27. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței prevăzute la art. 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI). Acesta remarcă că obiecțiile și argumentele prezentate de guvern au fost respinse în cazurile anterioare (a se vedea Lukenda , citată mai sus) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. 28. În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a încălcat art. 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care își susține dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 30. Reclamantul a solicitat 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 31. 32. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, hotărând în mod echitabil, îi acordă 2.000 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 33. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 1.260 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 34. Guvernul a susținut că reclamația era prea ridicată. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Cerințe care, în afară de fapte, sunt în esență aceleași ca acestea. Prin urmare, în acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului sumei de 1000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 EUR (1 mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă