ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 394/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, reclamanta V.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 9432 din 12 aprilie 2003, emisă Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 130 din 28 ianuarie 2004, prin care a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.C., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta V.C., reiterând argumentele din acțiune.

Recursul este nefondat. Din analiza actelor dosarului rezultă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, deoarece omisiunea de a fi trecute în mod concret în dispozitivul hotărârii nr. 9432/2003, a sumelor de care beneficiază reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a unei persoane refugiate, nu constituie o vătămare a unui drept recunoscut de lege, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere și faptul că aceste drepturi i-au fost stabilite în mod concret, reclamantei, prin decizia nr. 218.407 din 19 august 2003, emisă de pârâtă, respectiv la suma de 427.150 lei.

Din conținutul cererii de chemare în judecată și din precizările făcute oral în ședință publică, a rezultat că reclamanta este nemulțumită de suma efectiv acordată de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000, dar acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul acțiunii de contencios administrativ, ci numai în cadrul unei acțiuni de drept comun în materia asigurărilor sociale. De altfel, deși excede cadrului procesual, Curtea, verificând dispozițiile Legii nr. 189/2000, a constatat că suma de care beneficiază soțul supraviețuitor al persoanei refugiate, este în mod expres stabilită de lege, astfel că și din acest punct de vedere susținerile reclamantei sunt nefondate.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinței civile nr. 130 din 28 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.