ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7547/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

martie 2003, T.I., în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a

solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și

aplicarea O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură

salarială a funcționarilor publici, în sensul măririi salariului de bază, cu

20%, conform Anexei nr. 3 tabel 3, anexat la ordinul precizat, pentru

lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin decizia atacată i s-a stabilit greșit salariul cuvenit, fără

aplicarea procentului de 20% prevăzut de ordonanță, fiind prejudiciat.

Deși a parcurs procedura instituită

de art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002 și a primit un răspuns pozitiv la solicitarea

făcută, în sensul că salarizarea se face după Anexa nr. B a

Ordonanței nr. 949 din 24 decembrie 2002

, în

realitate această mărire nu i s-a aplicat.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr.

173/CA din 7 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 158

din 30 ianuarie 2003 și a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G.

nr. 192/2002, în sensul măririi salariului de bază, cu 20% (Anexa nr. 3B ) și

în consecință, a obligat pârâta, să plătească reclamantului, suma aferentă, pentru

perioada 1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de o eroare

strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în

vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003.

Considerând hotărârea nelegală,

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare și o

completare, cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea

drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003,

data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.

Recursul este nefondat.

În baza O.U.G. nr. 192/2002 privind

reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002),

salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4 și 9 la cap. A din prezenta anexă.

Această prevedere este o eroare,

deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și din cadrul

Birourilor vamale, este salarizat conform cap. B din Anexa nr. III și ea a fost

îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga

momentul aplicării O.U.G. nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai

2003, data intrării în vigoare a legii.

În consecință, soluția instanței, de

admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei, la plata

către reclamant, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1 iunie

2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 173/CA din 7

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2004.