- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 13 octombrie 2004
Decizia nr. 7543/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2003, U.E., în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, în sensul măririi salariului de bază, cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel 3, anexat la ordinul precizat, pentru lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a stabilit greșit salariul cuvenit, fără aplicarea procentului de 20% prevăzut de ordonanță, fiind prejudiciată.
Deși a parcurs procedura instituită de art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002 și a primit un răspuns pozitiv la solicitarea făcută, în sensul că salarizarea se face după Anexa B a Ordonanței nr. 949 din 24 decembrie 2002 , în realitate această mărire nu i s-a aplicat. Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 170/CA din 17 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 și a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G.
nr. 192/2002, în sensul măririi salariului de bază, cu 20% (Anexa nr. 3B ) și în consecință, a obligat pârâta, să plătească reclamantei, suma aferentă pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de o eroare strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003. Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare și o completare, cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.
Recursul este nefondat. În baza O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4 și 9 la cap. A din prezenta anexă. Această prevedere este o eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform cap. B din Anexa nr. III și ea a fost îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga momentul aplicării O.U.G. nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii. În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.
nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei, la plata către reclamantă, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 170/CA din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.