ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9061/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 mai

2004, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 13485 din 11 martie 2003,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

precum și acordarea drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 936 din 14

septembrie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a

obligat pe pârâtă, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în

perioada 23 august 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că față de actele depuse la dosar, în mod

greșit instanța a admis acțiunea, deși se impunea respingerea ei, întrucât nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamantul

nefiind născut în refugiu.

Recursul este întemeiat.

Intimatul-reclamant A.T., potrivit

înscrisurilor depuse, s-a născut la data de 23 august 1943, în satul Tranișu,

județul Cluj, localitate din care mama sa, A.M., s-a refugiat în decembrie

1940, în satul Săcuieni, județul Cluj, până în octombrie 1945, conform

declarațiilor martorilor T.I. și P.I.

Legea nr. 189/2000, acordă anumite

drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic, de regimurile

instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul,

refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie

persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei

persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002.

În speță, din probele administrate,

rezultă că reclamantul este născut la 23 august 1943, în localitatea Tranișu,

de unde mama sa, A.M., s-a refugiat în decembrie 1940, în satul Săcuieni,

județul Cluj, fără să se poată reține calitatea sa, de persoană refugiată din

motive etnice.

Sub acest aspect, instanța de fond,

în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea

obligația să administreze probele necesare, pentru aflarea adevărului în cauză,

să stabilească faptele și să aplice corect legea, în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale.

Neprocedând în modul arătat,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel încât prin admiterea

recursului declarat de pârâtă, se va casa sentința, cu trimitere spre

rejudecare, în vederea completării probelor, pentru stabilirea unei corecte

situații de fapt și pronunțării unei sentințe legale și temeinice.

Cu ocazia rejudecării, se vor

administra probe, pentru a se stabili în raport cu scopul Legii nr. 189/2000,

dacă reclamantul are calitatea de persoană refugiată din motive etnice,

eliminându-se, astfel, contradicțiile existente între probele administrate în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 936 din 14 septembrie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2004.