ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2483/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul F.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 13374 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității sale de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 5 septembrie 1944 s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în localitatea Galda, Stremți, apoi la Oprișani, unde a rămas până la 20 februarie 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 854 din 23 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 13374 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au avut loc în august-septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă, populația civilă din zona Turzii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt. În motivarea cererii de recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat reclamantul, era liberă, că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantului din această localitate a fost altul decât persecuția etnică.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente în cauză, se constată că recursul este fondat. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori. În cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului, Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român. Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice. Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 854/2004 a Curții de Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 854 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.