ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2483/2005

HOTĂRÂRE
13.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2483/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 31 mai 2004, reclamantul F.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 13374

din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității sale de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 5 septembrie 1944 s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în

localitatea Galda, Stremți, apoi la Oprișani, unde a rămas până la 20 februarie

1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 854 din 23

iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 13374 din 10

martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 30 august 1944 - 20

februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 ianuarie 2004.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia,

localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au avut loc

în august-septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă, populația civilă din zona

Turzii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în

motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a

situației de fapt.

În motivarea cererii de

recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat reclamantul, era liberă,

că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantului

din această localitate a fost altul decât persecuția etnică.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

în cauză, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin persoana care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr.

127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice.

Dovada încadrării în situațiile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor

oficiale, prin declarații cu martori.

În cauză, potrivit listelor

eliberate de Arhivele Statului, Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana,

județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român.

Din împrejurarea că în

perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamantul a părăsit localitatea

de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive

etnice.

Întrucât reclamantul nu a

făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de

Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele

ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 854/2004 a Curții de

Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 854 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 13525 din 11 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul M.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 13378 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
ÎCCJ 2005-04-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană d
ÎCCJ 2005-04-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană
ÎCCJ 2005-04-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamanta M.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13254 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de
Sursă