CASE OF SIMEK HUDOMALJ v. SLOVENIA

RESPONDENT

SVN

HOTĂRÂRE

27.04.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SIMEK HUDOMALJ v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

ŠIMEK HUDOMALJ c. SLOVENIA (Depunerea nr. 38933/02) DIRECȚIUNEA STRASBOURG 27 aprilie 2006 FINAL 27/07/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Šimek Hudomalj c. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de camera compusă de: Președintele Hedigan B.M. Zupančič Caflesch Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, dna Ziemele, judecători și dl V. Berger, grefierul Secțiunii, deliberat în privat la 6 aprilie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 38933/02) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dna Marjana Šimek Hudomalj („reclamantul”), la 17 octombrie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, ea s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 15 septembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în acest sens în favoarea Guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. FACTE Reclamantul s-a născut în 1960 și trăiește în Škofja vas. La 21 iunie 1998, reclamantul a fost rănit într-un accident de mașină. Autorul accidentului a luat asigurări cu compania de asigurări ZM. La 7 decembrie 1998, reclamantul a inaugurat o procedură civilă împotriva ZM în Curtea de District Celje ( Okrožno sodišče v Celju ) cerând daune în valoare de 5.758.030 de tolari sloveni (aproximativ 24 000 de euro) pentru leziunile suferite. Între 19 aprilie 1999 și 6 septembrie 2002, reclamantul a depus zece cereri anterioare scrise. La 9 martie 2000, ea a solicitat să fie stabilită o dată pentru o audiere. Din cele trei audieri care au avut loc între 7 noiembrie 2000 și 15 octombrie 2002, niciuna dintre ele nu a fost suspendată la cererea reclamantului. În timpul procedurii, instanța a numit trei experți medicali. În ultima ședință, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă în fața reclamantului la 26 noiembrie 2002, la 6 decembrie 2002, reclamantul a recurs la Curtea Superioră Celje ( Višje sodišče/ Celju ) și a solicitat, de asemenea, corectarea hotărârii instanței de primă instanță. La 13 decembrie 2002, instanța de primă instanță și-a corectat hotărârea. La 25 martie 2004, instanța a permis recursul reclamantului în parte și a sporit daunele atribuite. Hotărârea a fost judecată la 3 mai 2004. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 10. În principiu, reclamantul s-a mai plâns că căile de recurs disponibile pentru procedurile judiciare excesive în Slovenia nu au fost eficiente. art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Tribunalul constată că prezenta cerere este similară cu cazul Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența administrației justiției. 14. În ceea ce privește cazul instant, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar fi obligat Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 15. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 7 decembrie 1998, în ziua în care reclamantul a inițiat o procedură cu Curtea de District Celje și s-a încheiat la 3 mai 2004, în ziua în care hotărârea Curții Superiore Celje a fost pronunțată asupra reclamantului. Prin urmare, a durat aproximativ cinci ani și cinci luni pentru două nivele de competență. 17. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 18. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI). În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern, prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care să-și susțină dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 10 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 23. Guvernul a contestat cererea. 24. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suportat prejudiciu moral. Hotărând în mod echitabil, aceasta își acordă 3,200 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 1.300 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, o reclamantă are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. (citată mai sus), a depus aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență aceleași ca acestea. Prin urmare, în cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabilă să atribuie reclamantului suma de 1000 EUR pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în unanimitate cererea admisibilă; deține cu șase voturi față de unul că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; cu șase voturi împotrivă una care a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține cu șase voturi împotrivă unei (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 200 EUR (trei mii două sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 aprilie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Președintele grefierului