ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 18 februarie 2004, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9299 din 23 ianuarie 2004, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, cu motivarea că a avut statutul de persoană refugiată din

motive etnice, fiind născut în perioada refugiului părinților.

Prin sentința civilă nr. 197

din 15 martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că, din

certificatul de naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la 14 mai

1943, în localitatea Românești, aflată pe teritoriului fostului U.R.S.S., iar

probele testimoniale, potrivit cărora familia recurentului s-a refugiat din

Oradea, la Arad, ca urmare a persecuțiilor etnice, nu pot fi reținute, atâta

vreme, cât ele contravin atestărilor dintr-un act oficial.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, reclamantul M.V.

Recurentul a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, atâta vreme, cât a

dovedit cu declarațiile de martori depuse, că părinții săi s-au refugiat, în

urma Dictatului de la Viena, din orașul Oradea, în orașul Arad și, în

continuare, ca urmare a obligațiilor de serviciu, în localitatea Românești din

fostul U.R.S.S. Mai precizează că după eliberarea Ardealului de Nord s-au

întors în Oradea.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect că, atâta vreme, cât un act oficial, respectiv, certificatul de

naștere al recurentului atestă că acesta s-a născut în localitatea Românești,

județul Tighina, sunt irelevante declarațiile martorilor, care susțin că

familia s-a refugiat, urmare a persecuțiilor etnice, din Oradea, la Arad, iar recurentul s-a născut în timpul refugiului. De altfel, declararea nașterii a fost

făcută de tatăl recurentului, așa cum rezultă din copia extrasului, ceea ce constituie

o dovadă concludentă că întreaga familie se afla, la data nașterii acestuia, în

comuna Românești, și nu în refugiu la Arad, așa cum s-a susținut.

Față de aceste considerente și

constatând că în cauză nu există potrivit art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.V., împotriva sentinței civile nr. 197 din 15 martie 2004, a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2005.