SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere n 32295/03 prezentată de Halil YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și domnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 septembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Halil Yalmaz, este un resortisant turc, născut în 1935 și are reședința la Adiyaman. El este reprezentat în fața Curții de către M. Bozan, avocat în Kahta. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 octombrie 2000, primăria Kahta a expropriat o parte din terenul care aparține reclamantului, situat la Kahta, în cadrul construirii unui centru de tratare a apelor și a vărsat reclamantului 9 873 963 000 de lire turcești (TRL) în schimbul bunului imobil. La 15 noiembrie 2000, reclamantul, având în vedere valoarea insuficientă a dreptului de proprietate, a introdus o acțiune în creștere la instanța de judecată din Kahta. Prin hotărârea pronunțată la 11 septembrie 2002, instanța i-a acordat reclamantului o creștere cu 29 462 478 370 TRL majorate cu dobânzi simple la rata legală, începând cu 15 noiembrie 2000, data sesizării instanței de către reclamant. La 19 decembrie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 11 septembrie 2002. La 3 februarie 2003, la cererea reclamantului, Biroul de execuție din Kahta a trimis un ordin de plată la primărie, invitându-i să își plătească datoria. La 12 mai 2003, Biroul de executare a respins cererea reclamantului de a sechestra bunurile imobiliare ale primăriei. La 7 octombrie 2005, reprezentantul reclamantului și primăria Kahta au semnat un protocol de compromis. 447 de noi cărți turcești, inclusiv cheltuieli de procedură, taxe de avocat, dobânzi moratorii și orice alte cheltuieli și cheltuieli de judecată angajate în fața Biroului de execuție. Pe de altă parte, reprezentantul reclamantului și-a exprimat angajamentul de a considera că primăria și-ar fi achitat datoria în cazul în care întreaga sumă ar fi fost plătită reclamantului și că, începând de la acea dată, nu ar mai putea fi solicitată primăriei nicio datorie sau creanță. Prin scrisoarea din 10 februarie 2006, reclamantul a informat Curtea că primăria și-a achitat datoria prin plata integrală a sumei menționate anterior în cinci tranșe, din septembrie 2005 până în ianuarie 2006. 1, reclamantul se plângea de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile, din cauza lipsei de plată de către primăria Kahta a dreptului suplimentar de a-l expropria, care i-a fost acordată printr-o hotărâre. Reclamantul susținea, de asemenea, încălcarea articolului 13 din convenție și se plângea de lipsa unui mecanism de drept turc care să poată remedia situația în litigiu. Printr-o scrisoare din 10 februarie 2006, reclamantul a indicat că dorește să se retragă pur și simplu din cererea sa, dat fiind că primăria Kahta și-a achitat datoria față de el, în conformitate cu protocolul de compromis semnat între reprezentantul său și primăria sa la 7 octombrie 2005. Printr-o scrisoare din 14 martie 2006, Curtea a informat guvernul cu privire la această dezmințire. Curtea concluzionează că reclamantul n 37 alin. (1) în fine a Convenției. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Naismith J.-P. Costa Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
32925/03
présentée par Halil YILMAZ
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 mai 2006 en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
A.B.
Baka
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
D.
Jočienė,
juges
,
et de M. S.
Naismith,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 septembre 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Halil Yılmaz, est un ressortissant turc, né en 1935 et résidant à Adiyaman. Il est représenté devant la Cour par M
e
R.
Bozan, avocat à Kahta.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 18 octobre 2000, la mairie de Kahta expropria une partie du terrain appartenant au requérant, sis à Kahta, dans le cadre de la construction d’un centre d’épuration des eaux et versa au requérant 9
873
963
000
livres turques (TRL) en contrepartie de son bien immobilier.
Le 15 novembre 2000, le requérant, estimant le montant de l’indemnité d’expropriation insuffisant, introduisit auprès du tribunal de grande instance de Kahta une action en augmentation de celle-ci.
Par un jugement rendu le 11 septembre 2002, le tribunal accorda au requérant une augmentation de 29
462
478
370 TRL majorée d’intérêts moratoires simples au taux légal, à compter du 15 novembre 2000, date de la saisine du tribunal par le requérant.
Le 19 décembre 2002, la Cour de cassation confirma le jugement du 11
septembre 2002.
Le 3 février 2003, à la demande du requérant, le Bureau de l’exécution de Kahta fit parvenir un ordre de paiement à la mairie l’invitant à s’acquitter de sa dette.
Le 12 mai 2003, le Bureau de l’exécution rejeta la demande du requérant en vue de la saisie des biens immobiliers de la mairie.
Le 7 octobre 2005, le représentant du requérant et la mairie de Kahta signèrent un protocole de compromis. D’une part, la mairie s’engageait à verser au requérant un montant de 90
447 nouvelles livres turques, incluant les frais de procédure, honoraires d’avocat, intérêts moratoires et tous autres frais et dépens engagés devant le Bureau de l’exécution. D’autre part, le représentant du requérant s’engageait à considérer que la mairie se serait acquittée de sa dette lorsque la totalité de ce montant aurait été versée au requérant et qu’à compter de cette date, plus aucune dette ou créance ne pourrait être réclamée à la mairie.
Par une lettre du 10 février 2006, le requérant informa la Cour que la mairie s’était acquittée de sa dette, en payant la totalité de la somme susmentionnée en cinq versements, de septembre 2005 à janvier 2006.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, en raison de l’absence de paiement par la mairie de Kahta de l’indemnité complémentaire d’expropriation qui lui avait été accordée par une décision de justice.
Le requérant alléguait également la violation de l’article 13 de la Convention. Il se plaignait de l’absence de mécanisme en droit turc pouvant porter remède à la situation litigieuse.
Par une lettre du 10 février 2006, le requérant indiqua qu’il souhaitait se désister purement et simplement de sa requête, étant donné que la mairie de Kahta s’était acquittée de sa dette envers lui, conformément au protocole de compromis signé entre son représentant et la mairie le 7 octobre 2005. Le dernier versement a eu lieu en janvier 2006.
Par une lettre du 14 mars 2006, la Cour informa le Gouvernement de ce désistement.
La Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. En outre, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’Homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article
37 § 1
in fine
de la Convention.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29 §
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Naismith
J.-P.
Costa
Greffier adjoint
Président