ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7162/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16

iulie 2003, reclamanta SC G.I. SA Târgu Secuiesc a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 185 din 13

iunie 2003, prin care pârâtul a dispus suspendarea soluționării cauzei, pentru

suma de 5.835.523.331 lei, până la soluționarea definitivă a laturii penale și

a respins ca fără obiect, contestația, pentru suma de 319.206.888 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că măsura suspendării soluționării contestației este de natură a-i aduce

prejudicii însemnate, societatea aflându-se în situația de a fi executată silit

pentru o sumă foarte mare, fără a avea posibilitatea de a-și formula apărările

față de măsurile dispuse prin procesul-verbal de control.

Prin sentința nr. 6 din 16 ianuarie

2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis în parte acțiunea, a anulat parțial decizia nr. 185 din 13 iunie 2003,

cu privire la suspendarea soluționării contestației și a dispus trimiterea

cauzei, la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea contestației,

referitor la suma de 5.835.523.331 lei.

Prin aceeași hotărâre, instanța a

menținut dispozițiile actului administrativ contestat, pentru suma de

319.206.888 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că măsura suspendării nu se mai justifică, întrucât faptele

de înșelăciune pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală, nu au

legătură cu activitatea societății reclamante.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții, invocând

prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen., au arătat că măsura de suspendare

dispusă, se justifică și în prezent, întrucât procesul penal, privind pe

administratorul societății, P.T., nu a fost soluționat definitiv.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001,

se poate dispune prin decizie motivată, suspendarea soluționării cauzei, atunci

când există indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura

administrativă.

Din actele dosarului rezultă că față

de actul de control trimis de organele financiare, Parchetul Național

Anticorupție - Serviciul Anticorupție Brașov a dispus neînceperea urmăririi

penale și declinarea competenței, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, iar această instituție efectuează cercetări, faptele neavând

legătură cu activitatea reclamantei.

În consecință, nefiind îndeplinită

condiția prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001, sentința instanței de

fond este legală și temeinică, măsura suspendării soluționării cauzei

nemaifiind justificată.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Covasna, în nume propriu și

al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 6/F din 16

ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.