ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2005

HOTĂRÂRE
15.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta R.A. a

solicitat anularea hotărârii nr. 11756 din data de 29 octombrie 2003, emisă de

pârâtă, motivând că beneficiază de acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința nr. 1521 din 11

decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 11756 din 29

octombrie 2003 și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantei, statutul de

refugiat, pe perioada 25 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003,

reținând în esență că reclamanta a fost născută în refugiu, acest statut

asimilându-se celui de refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o în raport cu

dispozițiile art. 299 și 304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la data de 25 noiembrie 1943, în localitatea Piatra

Neamț, acolo unde părinții acesteia se refugiaseră din localitatea de

domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Pe cale de consecință,

Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312

teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1521 din 11

decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 946/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul M.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 11
ÎCCJ 2005-02-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta P.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 113
ÎCCJ 2005-02-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 114
ÎCCJ 2003-05-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 578 din 10 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei M.
ÎCCJ 2003-06-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 63 din 16 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclama
Sursă