ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul D.R., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, prin care solicita obligarea pârâtei să finalizeze activitățile necesare înmatriculării autoturismului marca „AUDI" A3.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile, reținând următoarele: Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea efectuării procedurii prealabile în contenciosul administrativ, stabilind că „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ". Fundamentul juridic al recursului administrativ se regăsește în principiul dreptului administrativ al revocării actului administrativ.

În cazul introducerii acțiunii, fără a se fi urmat sau finalizat procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, când recursul administrativ nu mai poate fi promovat, ca urmare a epuizării termenului de 6 luni de la emiterea actului. Excepția inadmisibilității este o excepție procesuală peremptorie, care tinde la împiedicarea judecății pe fond, vizând neregularități procedurale sau lipsuri privind exercițiul dreptului la acțiune. Reclamantul, deși a fost citat cu mențiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nu a probat parcurgerea acestei etape prealabile sesizării instanței de contencios administrativ; prin urmare, neîndeplinirea acestei condiții, echivalând cu lipsa unei condiții de exercițiu a acțiunii, conduce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

2. Recursul declarat de D.R. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a-l motiva în drept. Recurentul combate soluția primei instanțe sub două aspecte. 2.1. Competența materială aparține secției comerciale a curții de apel iar nu secției de contencios administrativ, deci completul de judecată a fost nelegal constituit; 2.2. Excepția lipsei procedurii prealabile a fost greșit soluționată, instanța ignorând multiplele demersuri ale reclamantului în vederea finalizării activităților specifice pentru înmatricularea autovehiculului proprietatea sa. 3. Apărările Regiei Autonome Registrul Auto Român Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 iulie 2011, intimatul Registrul Auto Român a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând la motivele de recurs, intimatul a arătat că chestiunea competenței a fost deja rezolvată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1556/104/2009, iar cât privește procedura prealabilă aceasta nu a fost îndeplinită de către reclamant care „contestă refuzul Regiei Autonome Registrul Auto Român de a-i elibera cartea de identitate a vehiculului și certificatul de autenticitate, documente care îi sunt necesare în vederea înmatriculării autoturismului”. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță a rezolvat greșit excepția lipsei procedurii prealabile, așa încât va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru argumentele prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant D.R. a supus controlului de legalitate refuzul intimatei-pârâte Regia Autonomă Registrul Auto Român de finaliza favorabil activitățile specifice acestei regii, în vederea înmatriculării autoturismului pe care l-a achiziționat la data de 6 noiembrie 2008. Este real că reclamantul, care a învestit inițial instanța comercială, nu a formulat un petit care să se circumscrie riguros dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, însă această împrejurare nu împiedică instanța de judecată, potrivit art. 84 C. proc. civ., să-i dea calificarea corectă. În plus, intimata însăși pe tot parcursul procesului, inclusiv în recurs, după cum rezultă din pct. I.3 din decizie, a formulat apărări referitoare la refuzul exprimat prin raportul de verificare nr. 188411 din 11 noiembrie 2008, pe care l-a justificat prin faptul că autoturismul figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat.

În acest cadru, devin incidente prevederile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul acțiunilor care privesc refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Cât privește primul motiv de recurs, referitor la competență, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o problemă de drept dezlegată, în sensul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 2010 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială s-a stabilit că în cauza de față competența materială aparține Curții de Apel Craiova, ca instanță de contencios administrativ, în considerarea calității intimatului de autoritate tehnică națională aflat sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) și 313 C. proc. civ., precum și al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că sentința atacată este prima pronunțată de instanța de contencios administrativ, se va casa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul D.R. împotriva Sentinței nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.