ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul D.R., în

contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, prin care

solicita obligarea pârâtei să finalizeze activitățile necesare înmatriculării

autoturismului marca „AUDI" A3.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii

prealabile, reținând următoarele:

Art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea efectuării procedurii prealabile

în contenciosul administrativ, stabilind că „înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".

Fundamentul juridic

al recursului administrativ se regăsește în principiul dreptului administrativ

al revocării actului administrativ. În cazul introducerii acțiunii, fără a se

fi urmat sau finalizat procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării

recursului administrativ este respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, când

recursul administrativ nu mai poate fi promovat, ca urmare a epuizării

termenului de 6 luni de la emiterea actului. Excepția inadmisibilității este o

excepție procesuală peremptorie, care tinde la împiedicarea judecății pe fond,

vizând neregularități procedurale sau lipsuri privind exercițiul dreptului la

acțiune.

Reclamantul, deși a

fost citat cu mențiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nu

a probat parcurgerea acestei etape prealabile sesizării instanței de contencios

administrativ; prin urmare, neîndeplinirea acestei condiții, echivalând cu

lipsa unei condiții de exercițiu a acțiunii, conduce la inadmisibilitatea

cererii de chemare în judecată.

de D.R.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

fără a-l motiva în drept.

Recurentul combate

soluția primei instanțe sub două aspecte.

2.1. Competența

materială aparține secției comerciale a curții de apel iar nu secției de

contencios administrativ, deci completul de judecată a fost nelegal constituit;

2.2. Excepția lipsei

procedurii prealabile a fost greșit soluționată, instanța ignorând multiplele

demersuri ale reclamantului în vederea finalizării activităților specifice

pentru înmatricularea autovehiculului proprietatea sa.

Autonome Registrul Auto Român

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 25 iulie 2011, intimatul Registrul Auto Român a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând la

motivele de recurs, intimatul a arătat că chestiunea competenței a fost deja

rezolvată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1556/104/2009,

iar cât privește procedura prealabilă aceasta nu a fost îndeplinită de către

reclamant care „contestă refuzul Regiei Autonome Registrul Auto Român de a-i

elibera cartea de identitate a vehiculului și certificatul de autenticitate,

documente care îi sunt necesare în vederea înmatriculării autoturismului”.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, cât și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima

instanță a rezolvat greșit excepția lipsei procedurii prealabile, așa încât va

dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru argumentele prezentate în

continuare.

și de drept relevante

Recurentul-reclamant

D.R. a supus controlului de legalitate refuzul intimatei-pârâte Regia Autonomă

Registrul Auto Român de finaliza favorabil activitățile specifice acestei

regii, în vederea înmatriculării autoturismului pe care l-a achiziționat la

data de 6 noiembrie 2008.

Este real că

reclamantul, care a învestit inițial instanța comercială, nu a formulat un

petit care să se circumscrie riguros dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, însă această împrejurare nu împiedică instanța de judecată,

potrivit art. 84 C. proc. civ., să-i dea calificarea corectă.

În plus, intimata

însăși pe tot parcursul procesului, inclusiv în recurs, după cum rezultă din

pct. I.3 din decizie, a formulat apărări referitoare la refuzul exprimat prin

raportul de verificare nr. 188411 din 11 noiembrie 2008, pe care l-a justificat

prin faptul că autoturismul figurează în baza de date a Interpol ca fiind

furat.

În acest cadru, devin

incidente prevederile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, potrivit cu care procedura prealabilă nu este obligatorie în

cazul acțiunilor care privesc refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Cât privește primul

motiv de recurs, referitor la competență, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă

o problemă de drept dezlegată, în sensul art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

întrucât prin Decizia nr. 2010 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială s-a stabilit că în cauza de față competența

materială aparține Curții de Apel Craiova, ca instanță de contencios

administrativ, în considerarea calității intimatului de autoritate tehnică

națională aflat sub autoritatea Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) și 313 C. proc. civ., precum și al art.

20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că

sentința atacată este prima pronunțată de instanța de contencios administrativ,

se va casa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamantul D.R. împotriva Sentinței nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.