CtEDO 01.06.2006 Auto

YILDIRIM AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YILDIRIM AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 76/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Türmen Zagrebelsky dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson, judecători și dl V Berger, având în vedere cererea depusă la 25 iulie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl İsmail Yıldırım, dl Mehmet Yıldırım, dl Bilal Yıldırım, Rıfat Yıldırım, Niyazi Yıldırım, Selbi Yıldırım și Zeynep Tezcan, sunt cetățeni turci născuți în 1939, 1946, 1953, 1936, 1944, 1941 și 1956 și trăiesc în İskenderun. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Yılmaz Kendi și dl Gül Ayșe Rızvanoğlu, avocați care practică în Hatay. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și sumă relevantă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamanților, la 4 Noiembrie 1999 Curtea Civilă de Primă Instanță a İskenderun le-a acordat o compensare suplimentară de 5.371.080,000 de lira turcă (TRL) (aproximativ 3.051 euro (EUR) plus dobânzi la rata legală aplicabilă la data hotărârii instanței, care decurge de la 5 august 1998, data în care actele de titlu asupra terenurilor au fost transferate către Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostradelor. La 6 iunie 2000, Curtea de Casație a susținut hotărârea. La 4 iunie 2001, Hotărârea Generală a Căilor Naționale și Autostrăzilor a plătit suma de TRL 14.332.030,000 (aproximativ 8.141) reclamanților. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Turciei ofera să plătească ex grația suma totală de 1,350 EUR (o mie trei sute și cincizeci de euro) pentru dl İsmail Yıldırım, dl Mehmet Yıldırım, dl Bilal Yıldırım, dl Rıfat Yıldırım, dl Niyazi Yıldırım, dl Selbi Yıldırım și dl Zeynep Tezcan, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate la nr. 76/02. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Ankara, 28.11.2005” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie suma totală de 1.350 EUR (o mie trei sute și cincizeci de euro) la dl İsmail Yıldırım, dl Mehmet Yıldırım, dl Bilal Yıldırım, dl Rıfat Yıldırım, dl Niyazi Yıldırım, dna Selbi Yıldırım și dna Zeynep Tezcan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 76/02. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, observ că suma indicată va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. İskenderun, 20.10.2005” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă