CtEDO 01.06.2006 Auto

STAMATAKOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
01.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STAMATAKOS c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44836/04 prezentată de Georgios STAMATAKOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 1 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis mes Tulkens Steiner domnii Ahmadyev D. Spielmann, S.E. Jebens judecători și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 iulie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Georgios Stamatakos, este un resortisant grec, născut în 1950 și rezident în Neapoli Lakonias. El este reprezentat în fața Curții de către domnul V. Foundukos, avocat în barou dai. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1986, un incendiu provocat de pilonii de electricitate a devastat șaptezeci de stupi aparținând reclamantului. La 10 octombrie 1991, reclamantul sesizează instanța de mare instanță în legătură cu o acțiune de condamnare a întreprinderii publice de electricitate ( În cele din urmă, aceaceasta a fost amânată la cererea reclamantului până la data de 16 ianuarie 1992 a unei proceduri paralele privind cazuri similare. La 30 ianuarie 1998, reclamantul a solicitat stabilirea unei noi date de încuviințare. Aceaceasta a fost stabilită la 7 ianuarie 1999. La 4 iunie 1999, printr-o decizie înainte de a se pronunța drept, Tribunalul pendinte d La data de 31 ianuarie 2001, DIE a solicitat stabilirea unei date de încuviințare. La 22 ianuarie 2003, recurentul a solicitat această decizie. La 20 noiembrie 2003, instanța de apel a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 8373/2003). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 3 februarie 2004, la inițiativa adversarului său. Reclamantul nu s-a pronunțat împotriva acestei hotărâri. În opinia sa, un astfel de recurs a fost condamnat la eșec. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă se citesc astfel art. 106 Tribunalul acționează numai la cererea unei părți și decide pe baza afirmațiilor formulate de părți (...) art. 108 Actele de procedură au loc la inițiativa și diligența părților (...) Articolele menționate anterior consacră principiile dispoziției de la În conformitate cu principiul dispoziției din lan, protecția judiciară în litigiile civile este acordată numai dacă este solicitată de către părți, în măsura în care este și dacă continuă să fie legală. În plus, în conformitate cu principiul inițiativei părților, progresul unei proceduri civile depinde în totalitate de diligența părților (P. Yessiou-Faltsi), În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de legalitatea și durata procedurii de despăgubire. 2. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că hotărârea nr. 823/2003 a Tribunalului de Primă Instană a adus atingere dreptului la respectarea proprietăii sale. Reclamantul se plânge de caracterul inechitabil și de durata procedurii de soluționare a litigiilor. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În plus, reclamantul se plânge că Tribunalul nr. 8273/2003 al încărcăturii de cât da l priva de la până, care ar fi trebuit să fie plătită în mod normal ca urmare a distrugerii bunurilor sale. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Cu privire la obiecțiile întemeiate pe procedură și pe presupusa încălcare a dreptului la respectarea bunurilor Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu este prevăzut în casare. Cu toate acestea, aceasta nu consideră că este necesar să se pronunțe cu privire la problema dacă a existat în speță neobosirea căilor de atac interne, această parte a cererii putând fi respinsă din următoarele motive. În ceea ce privește echitatea procedurii, reclamantul reproșează, în special, instanțelor interne că au dat dovadă de părtinire și de arbitraritate față de aceasta și că a comis erori de fapt și de drept care i-au privilegiat adversarul. Curtea amintește că aplicarea și interpretarea dreptului intern sunt, în principiu, rezervate competenei instanelor naionale. În conformitate cu art. 19 din Convenție, Curtea are doar sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenția privind achizițiile publice. În special, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Or, în cazul de față, Curtea nu identifică niciun indice derbitrar în desfășurarea procedurii, care a respectat principiul contradictoriei și în cursul căreia reclamantul a putut prezenta toate argumentele pentru apărarea cauzei sale. În concluzie, Curtea consideră că, în ansamblul său, procedura în litigiu a avut un caracter echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În ceea ce privește dreptul la respectarea bunurilor, Curtea consideră că pretinsa creanță a reclamantului nu poate fi considerată drept o "bine" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A, n 301-B, p. 84, § 59). În special, Curtea constată că, atâta timp cât cauza sa era pendinte în fața instanțelor interne, acțiunea sa nu constituia, în fața reclamantului, niciun drept de creanță, ci numai dreptul la o astfel de creanță. Prin urmare, în cazul în care reclamantul și-a retras cererea nu a putut avea ca efect privarea de un bun de care deținea. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în mod expres examinarea spătarului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă