SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 44838/04 prezentată de Georgios DELAKOVIAS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 14 iunie 2007 într-o cameră compusă din domni L. Loucaides, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, domnii K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și de domnul S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată mai sus la 3 iulie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 1 iunie 2006, după ce a intenționat aceasta, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Georgios Delakovias, este un resortisant grec, născut în 1960 și rezident în regiunea Lakonia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul V. Foundukos, avocat în barou da . Guvernul grec ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1986, un incendiu provocat de pilonii de electricitate a devastat douăzeci și cinci de stupi aparținând reclamantului. La 10 octombrie 1991, reclamantul sesizează instanța de mare instanță în legătură cu o acțiune care intenționa să condamne întreprinderea publică de achiziții publice de energie electrică ( La data de 2 noiembrie 1993 tribunalul de mari instanțe a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, acesta din urmă neputând fi prezentat la tribunal (hotărârea nr. 6718/1993. La 26 ianuarie 1995, reclamantul a intervenit în opoziție (ανακοπή ερημοδικίας ) din această decizie pe motiv că ianuarie 1999. La 28 mai 1999, printr-o decizie înainte de a se pronunța drept, instanța de mare instanță din statul membru respectiv a întâmpinat opoziția reclamantului și a pronunțat audierea martorilor în termen de șase luni de la notificarea acestei decizii, care trebuia efectuată la inițiativa părților (Decizia nr. 4015/99). La data de 16 septembrie 2002, Tribunalul pendinte al statului a respins cererile reclamantului ca fiind prevăzute (Decizia nr. 5306/2002). La 22 ianuarie 2003, reclamantul a luat o decizie. La data de 20 noiembrie 2003, instanța de recurs a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 8274/2003). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 3 februarie 2004, la inițiativa adversarului său. Reclamantul nu a luat măsuri împotriva acestei hotărâri. Potrivit acestuia, un astfel de recurs ar fi fost condamnat la eșec. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT la 1 iunie 2006, Curtea a decis să aducă cauza întemeiat pe durata procedurii la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții. Curtea a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. La 29 septembrie 2006, guvernul și-a prezentat observațiile. La 13 decembrie 2006, o scrisoare recomandată cu confirmare de primire a fost trimisă reclamantului care a informat că termenul limită pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire. În plus, reclamantul a fost informat cu privire la faptul că: în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea poate tăia o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se creadă că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea. Această scrisoare a rămas fără răspuns și reclamantul nu a reluat contactul cu Curtea. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție decide să șteargă restul cererii de rol.
Requête n
o
44838/04
présentée par Georgios DELAKOVIAS
contre la Grèce
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 14 juin 2007 en une chambre composée de
:
MM.
président,
C.L. Rozakis,
M
me
MM.
S.E. Jebens,
juges,
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juillet 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu la décision partielle du 1
er
juin 2006,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Georgios Delakovias, est un ressortissant grec, né en 1960 et résidant dans la région de Lakonia. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par le délégué de son agent, M.
K.
Georgiadis, assesseur auprès du Conseil juridique de l’Etat.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1986, un incendie, provoqué par des pylônes d’électricité ravagea vingt-cinq ruches appartenant au requérant.
Le 10 octobre 1991, le requérant saisit le tribunal de grande instance d’Athènes d’une action tendant à la condamnation de l’Entreprise Publique d’Electricité («
DEI
») à lui verser diverses sommes à titre d’indemnisation pour la destruction de ses biens suite à l’incendie.
L’audience de l’affaire, initialement fixée au 16 janvier 1992, fut par la suite reportée au 24 septembre 1993 à la demande des parties. Le 2
novembre 1993, le tribunal de grande instance rejeta l’action du requérant comme infondée, ce dernier n’ayant pas comparu à l’audience (décision n
o
6718/1993).
Le 26 janvier 1995, le requérant interjeta opposition (
ανακοπή ερημοδικίας
) de cette décision au motif qu’il n’avait pas été dûment convoqué à comparaître par la partie adverse. Le 30 janvier 1998, le requérant demanda la fixation d’une date d’audience. Celle-ci fut fixée au 7
janvier 1999. Le 28 mai 1999, par une décision avant dire droit, le tribunal de grande instance d’Athènes accueillit l’opposition du requérant et ordonna l’audition des témoins dans un délai de six mois à compter de la notification de cette décision, qui devait être effectuée à l’initiative des parties (décision n
o
4015/1999).
L’administration des preuves commença le 20 juin 2000, à l’initiative de la DEI, et s’acheva le 30 janvier 2001.
Le 16 septembre 2002, le tribunal de grande instance d’Athènes rejeta les demandes du requérant comme prescrites (décision n
o
5306/2002).
Le 22 janvier 2003, le requérant interjeta appel de cette décision.
Le 20 novembre 2003, la cour d’appel d’Athènes confirma la décision attaquée (arrêt n
o
8274/2003). Cet arrêt fut notifié au requérant le 3
février 2004, à l’initiative de son adversaire.
Le requérant ne se pourvut pas en cassation contre cet arrêt. Selon lui, un tel pourvoi eut été voué à l’échec.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure.
Le 1
er
juin 2006, la Cour avait décidé de porter le grief tiré de la durée de la procédure à la connaissance du gouvernement défendeur, conformément à l’article 54 § 2 b) du règlement de la Cour. La Cour a déclaré la requête irrecevable pour le surplus.
Le Gouvernement a présenté ses observations le 29 septembre 2006. Le greffe n’a pas reçu d’observations en réponse de la part du requérant dans le délai qui lui avait été initialement imparti.
Le 13 décembre 2006, un courrier en recommandé avec accusé de réception fut envoyé au requérant l’avertissant que le délai pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation n’avait été sollicitée. En outre, le requérant a été informé du fait qu’en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour peut rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de croire que la partie requérante n’entend plus maintenir sa requête. Ce courrier est resté sans réponse et le requérant n’a pas repris contact avec la Cour.
La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention
;
Décide
de rayer le restant de la requête du rôle.
Søren
Nielsen
Loukis
Loucaides
Greffier
Président