ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare,

creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, în cadrul

procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B.I. SRL Satu Mare la

plata echivalentului în RON a sumei de 228 euro plătibilă la cursul de schimb

al zilei, conform BNR, reprezentând rate eșalonate ale tarifului de utilizare a

rețelei de drumuri naționale din România, a echivalentului în RON a sumei de

400,89 euro plătibilă la cursul BNR în ziua achitării acesteia, reprezentând

penalități de întârziere calculate până la data de 24 iulie 2009 și în

continuare, precum și echivalentul în RON a sumei de 1,08 euro plătibilă în RON

la cursul BNR în ziua achitării pentru neplata la termenele și în cuantumul

stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora.

Prin Sentința nr.

5338 din 21 octombrie 2009 a Judecătoriei Satu Mare a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, judecătoria a reținut faptul că, în conformitate cu

dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării

cererilor privind emiterea somației de plată revine instanțelor competente să

judece în fond cauza, iar în cauza de față a constatat incidența art. 10 din

Legea nr. 554/2004.

Instanța a apreciat

că, în cauza dedusă judecății, creditoarea își întemeiază pretențiile pe un

contract, care este asimilat actului administrativ și este încheiat de o

autoritate publică de nivel central astfel încât competența materială de

soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.

Prin Sentința nr.

24/CA/2010-PI din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea a fost admisă

excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând faptul că

litigiul dedus judecății nu este în materia contenciosului administrativ.

Astfel, Curtea a

reținut că în cauza de față contractul încheiat între părți, ce are ca obiect

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, are

natura unui contract comercial prin care autoritatea publică percepe societății

comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale, concluzionând că

litigiul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

prestarea de servicii publice și nici achiziții publice, care să atragă

competența de soluționare a cauzei a instanței de contencios administrativ.

Totodată, a constatat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă

să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus

judecății.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.,

urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel Oradea se va

rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de

reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu SC B.I. SRL

Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acțiunii judiciare în

contencios administrativ este reglementat de Legea nr. 554/2004 care, prin art.

8 alin. (2) și (3), prevede că instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare

încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de

încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului

administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații,

principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității

interesului public.

Contractul

administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se

să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, anumite contracte încheiate de

autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin

contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri

publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat

public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice

(concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte

categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi

speciale.

În cauza supusă

dezbaterii, prin demersul său judiciar Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA a solicitat, în cadrul procedurii somației de

plată, obligarea debitoarei la plata ratelor eșalonate ale tarifului de

utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, conform contractului

încheiat între părțile litigiului.

Obiectul acestui

contract l-a constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către

beneficiar în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri naționale din România pentru autovehiculele de transport marfă și/sau

pasageri, prevăzute în anexa A.

Acest tarif a fost

introdus începând cu data de 1 iulie 2002, prin O.G. nr. 15/2002, sumele

încasate în urma aplicării lui constituindu-se venit la dispoziția Companiei

Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și urmând a fi

utilizate în scopurile prevăzute la art. 12.

Conform art. 4 din

acest act normativ, utilizatorii români vor achita tariful de utilizare a

rețelei de drumuri naționale, obligatoriu pentru perioade de parcurs și

staționare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale,

iar potrivit art. 1 alin. (9), încasarea tarifului de utilizare și eliberarea

rovinietei se fac de către distribuitori.

Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a fost înființată prin

reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor” conform

O.U.G. nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca societate comercială pe acțiuni cu

capital integral de stat, având ca scop gestionarea, dezvoltarea, administrarea

și exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de

autostrăzi și drumuri naționale deținute în concesiune, pentru desfășurarea

traficului rutier în condiții de siguranță a circulației.

Prin urmare, raportat

la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și,

în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică,

asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora

le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c)

din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de

plată revenind Judecătoriei Satu Mare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia.

Un argument în plus,

în sensul celor mai sus reținute îl reprezintă și faptul că reglementând cadrul

juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit

în mod expres, prin art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006,

introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de

contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata

contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor

încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța

supremă, chiar și pentru acele situații care nu pot fi strict circumscrise

cadrului juridic și instituțional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este

cazul în speță.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu SC B.I. SRL

Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.