ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare, creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B.I.

SRL Satu Mare la plata echivalentului în RON a sumei de 228 euro plătibilă la cursul de schimb al zilei, conform BNR, reprezentând rate eșalonate ale tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, a echivalentului în RON a sumei de 400,89 euro plătibilă la cursul BNR în ziua achitării acesteia, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 24 iulie 2009 și în continuare, precum și echivalentul în RON a sumei de 1,08 euro plătibilă în RON la cursul BNR în ziua achitării pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora. Prin Sentința nr. 5338 din 21 octombrie 2009 a Judecătoriei Satu Mare a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea somației de plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza, iar în cauza de față a constatat incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004. Instanța a apreciat că, în cauza dedusă judecății, creditoarea își întemeiază pretențiile pe un contract, care este asimilat actului administrativ și este încheiat de o autoritate publică de nivel central astfel încât competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel. Prin Sentința nr. 24/CA/2010-PI din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând faptul că litigiul dedus judecății nu este în materia contenciosului administrativ.

Astfel, Curtea a reținut că în cauza de față contractul încheiat între părți, ce are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, are natura unui contract comercial prin care autoritatea publică percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale, concluzionând că litigiul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, prestarea de servicii publice și nici achiziții publice, care să atragă competența de soluționare a cauzei a instanței de contencios administrativ. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel Oradea se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu SC B.I. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de Legea nr. 554/2004 care, prin art. 8 alin. (2) și (3), prevede că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat, în cadrul procedurii somației de plată, obligarea debitoarei la plata ratelor eșalonate ale tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, conform contractului încheiat între părțile litigiului. Obiectul acestui contract l-a constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru autovehiculele de transport marfă și/sau pasageri, prevăzute în anexa A. Acest tarif a fost introdus începând cu data de 1 iulie 2002, prin O.G.

nr. 15/2002, sumele încasate în urma aplicării lui constituindu-se venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și urmând a fi utilizate în scopurile prevăzute la art. 12. Conform art. 4 din acest act normativ, utilizatorii români vor achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale, obligatoriu pentru perioade de parcurs și staționare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale, iar potrivit art. 1 alin. (9), încasarea tarifului de utilizare și eliberarea rovinietei se fac de către distribuitori. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a fost înființată prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor” conform O.U.G.

nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, având ca scop gestionarea, dezvoltarea, administrarea și exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi și drumuri naționale deținute în concesiune, pentru desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță a circulației.

Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu Mare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia. Un argument în plus, în sensul celor mai sus reținute îl reprezintă și faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G.

nr. 13/2008, competența materială a instanței de contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța supremă, chiar și pentru acele situații care nu pot fi strict circumscrise cadrului juridic și instituțional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este cazul în speță. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu SC B.I. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.