ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud reclamantul M.I. a

chemat în judecată Casa de Pensii sectorială a M.A.I., solicitând anularea

deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința civilă nr. 1777/ F din 3 octombrie 2011 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit

cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu

este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său, Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 11029 din 6 decembrie 2011, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, reținând că, în speță,are

aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că

instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul negativ de

competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de

competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010

(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două

ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in

litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se

prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din

contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima

teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze

litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că, față de

dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,

structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege, „atribuțiile,

organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin

hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,

adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi

”

.

Cum în speță, cererea a fost formulată

împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului

legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se

află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 martie 2012.