ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa de Pensii sectorială a M.A.I., solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010. Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 1777/ F din 3 octombrie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 11029 din 6 decembrie 2011, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, reținând că, în speță,are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Intr-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege, „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi ” . Cum în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2012.