ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4164/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud, reclamanta F.S. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială

a M.A.I., solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii

nr. 119/2010.

Tribunalul Bistrița-Năsăud,

prin sentința civilă nr. 1741/ F din 26 septembrie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit

cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu

este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său,

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1390 din 13 februarie 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că în

speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care

prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Dispozițiile art. 154

din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)

reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială

a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o

primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut

în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să

soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun,

derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al

pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că

față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale

fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege

„atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se

stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei

legi”.

Cum, în speță,

cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este

aplicabilă prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența

revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 iunie 2012.