ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5253/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată sub nr. 7886/99/2011,

pe rolul Tribunalului Iași reclamantul S.D.C. a chemat în judecată Casa de

Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor solicitând

anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Tribunalul Hunedoara,

prin Sentința civilă nr. 1209/LM din 30 mai 2011 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit

cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu

este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său,

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 3437 din 1 aprilie 2012, a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând

că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care

prevede că instanța competentă este aceea de lângă domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care

au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două

ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în

litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se

prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din

contra, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima

teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze

litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun,

derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al

pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că față

de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au

fost desființate. Potrivit art. 135 din lege "atribuțiile, organizarea și

funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data

publicării prezentei legi".

Cum în speță, cererea

a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă

prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine

instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL