Koliha împotriva Cehiei

Rezoluția ResDH(2006)34 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2004 (a se vedea amiabil) în cauza Koliha împotriva Republicii Cehe (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, cu ocazia celei de-a 696-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare " Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 octombrie 2004 în cauza Koliha și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 52863/99) adresată împotriva Republicii Cehe, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la data de 22 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție, de domnul Zdeněk Koliha, resortisant al Republicii Cehe, și că Curtea a declarat admisibil faptul că o cauză privește durata excesivă a unei proceduri civile Având în vedere că, în hotărârea sa din 26 octombrie 2004, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale,

a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În conformitate cu termenii regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Republicii Cehe ar plăti părții solicitante suma de 2 200 EUR, pentru prejudiciile morale și materiale, precum și în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată eliminarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție având în vedere faptul că, la 26 ianuarie 2005, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil,

guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută de regulamentul pe suport de hârtie și că: nicio altă măsură nu a fost pronunțată în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Republicii Cehe, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)34 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 26 octobre 2004 (Règlement amiable) dans l’affaire Koliha contre la République tchèque (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2006, lors de la 966e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 octobre 2004 dans l’affaire Koliha et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 52863/99) dirigée contre la République tchèque, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 22 septembre 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Zdeněk Koliha, ressortissant république tchèque, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 26 octobre 2004, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé,

à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la République tchèque payerait à la partie requérante la somme de 2 200 euros, au titre du préjudice moral et matériel, ainsi qu’au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement; Rappelant que l’article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 26 janvier 2005, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la République tchèque, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.