ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6020/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești reclamanta B.V. a

chemat în judecată Primăria Municipiului Ploiești pentru a se constata

nulitatea convenției prin care autorii săi I.M. și I.I. au donat fostului

Comitet Executiv al Sfatului Popular Ploiești, la data de 18 februarie 1966,

terenul în suprafață de 438 mp situat în Ploiești.

În motivarea cererii a arătat că în anul 1963 s-a dispus demolarea

clădirilor de pe str. D. pentru a se construi blocuri de locuit și un pod peste

calea ferată. Pentru a nu mai plăti impozitele aferente terenului autorii săi

l-au donat statului, donația fiind acceptată prin decizia nr. 271 din 18

februarie 1966 a Comitetului Executiv.

Donația este nulă întrucât a lipsit consimțământul autorilor săi.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii

învederând că donația a fost încheiată cu respectarea tuturor dispozițiilor

legale.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și

expertiză topo.

Prin sentința civilă nr. 3376 din 21 aprilie 2004 Judecătoria Ploiești a

respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că reclamanta nu a făcut dovada

lipsei consimțământului autorilor săi, astfel încât nu există motivul de

nulitate invocat.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că prin probele

administrate în cauză a dovedit că autorii săi au făcut oferta de donație

pentru a nu mai fi nevoiți să achite impozitul pentru un teren pe care nu-l mai

puteau folosi.

A mai arătat că au lipsit nu numai consimțământul autorilor dar și cauza

actului juridic.

De asemenea, nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 817 C. civ.

întrucât acceptarea donației s-a realizat fără avizul Consiliului de Stat.

Prin decizia civilă nr. 2537 din 4 octombrie 2004 Curtea de Apel

Ploiești a respins ca nefondat apelul reținând că în baza art. 801 C. civ.

donația este un act de liberalitate prin care donatarul dă irevocabil un lucru

donatorului care îl primește.

În speță donatarii au înțeles să doneze statului terenul deoarece nu-l

mai puteau folosi și pentru a nu mai plăti impozitele aferente.

Autorii reclamantei și-au exprimat liber voința de a dona, scopul

urmărit fiind acela de a nu mai plăti impozitele către stat, care în nici un

caz nu poate echivala cu lipsa consimțământului.

Cum lipsa consimțământului trebuie dovedită, reclamanta nu a administrat

nici o probă în acest sens, situație corect reținută de instanța de fond.

Nici cauza ilicită a contractului nu a fost dovedită.

Cu privire la lipsa avizului la care se referă art. 817 C. civ. s-a

constatat că un astfel de aviz nu se impunea față de prevederile Decretului nr.

478/1954 care stabilea că donațiile făcute statului, sub orice formă, pot fi

primite de instituțiile și organele de stat.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

- în speță lipsește actul de donație, chiar în decizia de preluare nr.

271 din 18 februarie 1966 se menționează că „în contractul de donație, care

urma să fie încheiat, se va verifica dacă sunt întrunite condițiile impuse de

Decretul nr. 478/1954, ca atare, terenul a fost preluat fără titlu;

- acceptarea ofertei nu îndeplinește condițiile impuse de art. 817 C.

civ., neexistând avizul Consiliului de Stat.

Recursul este fondat.

Contractul de donație este un contract solemn și aceasta rezultă din

conținutul art. 813 C. civ. care prevede că donația se face prin act autentic.

Prin probatoriile administrate în cauză nu s-a dovedit existența

contractului de donație.

Astfel, la dosar nu au fost depuse oferta de donație în formă autentică

a autorilor recurentei (care nu poate fi suplinită prin Decizia nr. 271/1965)

și nici Decizia nr. 271 din 18 februarie 1965 a fostului Comitet executiv

pentru a se verifica cele susținute în motivarea recursului, respectiv

mențiunea inserată în aceasta potrivit căreia „se va verifica dacă în

contractul de donație, ce urma să fie încheiat, sunt întrunite toate condițiile

impuse de Decretul nr. 478/1954.

De asemenea, nu s-a făcut dovada acceptării donației în formă autentică.

Art. 2 din Decretul nr. 478/1954, privitor la donațiile făcute statului,

prevede că donațiile trebuie acceptate de Comitetul Executiv al Sfatului

Regional, însă această dispoziție nu aduce nici o modificare în privința

condițiilor stabilite de Codul civil pentru valabilitatea donației, iar decizia

organelor administrative nu poate suplini declarația autentică de acceptare a

donației.

Nu s-au administrat probe nici cu privire la demolarea construcțiilor

existente pe teren. În acest sens era necesar a fi depusă la dosar Autorizația

pentru dărâmarea sau desființarea de construcții sau amenajări nr. 99 din 8

august 1962 despre care se face vorbire în concluziile raportului de expertiză.

Mai mult, în considerentele deciziei atacate, s-a reținut că autorii

recurentei au donat terenul pentru a nu mai plăti impozitele aferente acestuia,

ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar conduce la concluzia că a lipsit intenția

donatorilor de a gratifica statul.

Ca atare, probele administrate nefiind suficiente pentru soluționarea

corectă a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului.

Este necesar a se completa probele existente la dosar cu înscrisurile

menționate, din care să rezulte existența contractului de donație în formă

autentică și că s-au demolat construcțiile existente pe terenul în litigiu.

De asemenea, este necesar a se completa probatoriile și în ceea ce

privește intenția donatorilor de a gratifica statul.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte critici

formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.V. împotriva deciziei civile nr. 2537 din 4 octombrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.