ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2058/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 167S/ F din

19 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 724/112/2011, Tribunalul

Bistrița-Năsăud a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul pârâtul." Cum în cauză contestația nu este

îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii

pentru a atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului, ci este

formulată împotriva M.A.N. și a C.P.M.A.N., ce au sediul în București, instanța

competentă teritorial a soluționa cauza este aceea de la sediul/domiciliul

pârâților, respectiv, Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 10606 din 25

noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 63436/3/2011, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, a constatat

ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către I.C.C.J., reținând că Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat

competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de

casele teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă

instanța de la domiciliul reclamantului. Cum decizia contestată a fost emisă la

data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de

16 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv,

Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la

domiciliul/sediul reclamantului.

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud,

pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura

unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume C.P.S.M.A.N.

Decizia contestată a fost emisă la

data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 16

februarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume, 16 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în

cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data

sesizării instanței.

În cauză, reclamantul a indicat, prin

cererea introductivă de instanță, domiciliu procesual ales pentru comunicarea

actelor de procedură sediul S.P.A.D., M.M.A., din Bistrița.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de

la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul anterior arătat, pe care reclamantul M.M.M. l-a

indicat ca domiciliu ales, ce se află în raza teritorială a Tribunalului

Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

21 martie 2012.