ÎCCJ, Decizia nr. 44/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 26 iulie 2002, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.C.  la 20 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor, prevăzute în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopită, în pedeapsa de 20 ani închisoare, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Harghita, inculpatul urmând să execute 20 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor, prevăzute în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, Spitalul Clinic Județean Mureș, suma de 12.230.184 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și dobânzile legale aferente acestei sume.

S-a reținut că, în ziua de 12 decembrie 2001, inculpatul K.C. a intrat în camera unde cei doi copii ai săi fuseseră lăsați să se joace. Găsindu-i certându-se, inculpatul s-a enervat și a început să-l lovească pe fiul său K.Z., care era în vârstă de numai 2 ani și 6 luni.

Dându-și seama că, în urma loviturilor aplicate, copilul și-a pierdut cunoștința, inculpatul l-a transportat, cu autoturismul unui vecin, la Spitalul Clinic Târgu Mureș, unde a fost internat cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral prin agresiune”.

Cu toate îngrijirile medicale ce i s-au acordat, copilul K.Z. a încetat din viață în seara zilei de 23 decembrie 2001, moartea datorându-se paraliziei sistemului nervos central, în urma traumatismului cranio-cerebral acut închis, cu hematom subdural de emisferă dreaptă și hemoragie de trunchi cerebral, produse prin loviturile aplicate de inculpat.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, acesta fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 128/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Recursul declarat de inculpat, împotriva acestei decizii, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 879 din 20 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-se pe dispozițiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, împotriva hotărârilor pronunțate în cauză.

S-a susținut că se impunea ca fapta să fie încadrată în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece victima, în vârstă de numai 2 ani și jumătate, se afla în vădită neputință de a se apăra, iar inculpatul, fiind condamnat anterior, definitiv, pentru săvârșirea unei tentative de omor, în raport cu dispozițiile art. 144 C. pen., este o persoană care a mai săvârșit un omor.

În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, în vederea încadrării juridice corecte a faptei săvârșite de inculpat.

Recursul în anulare este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că, în adevăr, inculpatul a lovit la data de 12 decembrie 2001 pe copilul său K.Z., în vârstă de numai 2 ani și 6 luni, producându-i un traumatism grav cranio-cerebral, care i-a cauzat moartea.

Procedând astfel, este evident că inculpatul și-a ucis propriul fiu aflat, datorită vârstei, în vădită neputință de a se apăra, astfel că fapta trebuia încadrată atât în prevederea de la lit. c) art. 175 alin. (1) C. pen., cum a procedat prima instanță, cât și în prevederea de la lit. d) a aceluiași alineat, care nu a fost aplicată.

Dar, așa cum se învederează prin recursul în anulare, mai trebuie avut în vedere că, atunci când a comis această faptă, inculpatul se afla în situația prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece, în accepțiunea art. 144 din același cod, era „o persoană care a mai săvârșit un omor”.

În această privință, din dosarul nr. 2106/2000 al Tribunalului Harghita, rezultă că inculpatul K.C. a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 134 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă, ca urmare a neatacării cu recurs a deciziei penale nr. 184/A din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care i s-a respins apelul, la 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. (victimă E.Z.).

Or, cât timp, în art. 144 C. pen., se precizează că „prin „săvârșirea unei infracțiuni” sau „comiterea unei infracțiuni” se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește, ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”, se impune a se considera că, atunci când și-a ucis copilul, inculpatul era „o persoană care a mai săvârșit un omor”.

Așa fiind, fapta inculpatului, de a-și fi ucis propriul copil aflat în neputință de a se apăra, după ce a săvârșit o tentativă de omor asupra altei persoane, fiind și condamnat definitiv pentru aceasta, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

În consecință, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în temeiul art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să se dispună casarea celor trei hotărâri atacate și să se trimită cauza, la prima instanță, în vederea rejudecării, în raport cu noua încadrare juridică și pentru efectuarea expertizei psihiatrice, obligatorie, potrivit art. 117 C. proc. pen.

Totodată, urmează a se menține măsura arestării inculpatului și a se dispune ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară să fie achitat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează sentința penală nr. 157 din 26 iulie 2002 a Tribunalului Harghita, decizia penală nr. 128/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș și decizia nr. 879 din 20 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe inculpatul K.C.

Trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Harghita.

Menține măsura arestării inculpatului.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară B.A., va fi achitat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.