ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1588/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin adresa nr. 3303-0-30-10-26/4 din 2 iunie 2010, Ministerul de Justiție din Ucraina a solicitat Ministerului de Justiție din România recunoașterea și preluarea executării în România a Hotărârii instanței districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuți) din 16 ianuarie 2009, pronunțată în cauza penală nr. 1-10/09, privind pe cetățeanul român U.M. Solicitarea a fost formulată în limba engleză și a avut atașate traducerea acesteia în limba română și următoarele acte în limba ucraineană, însoțite de traducerea în limba română: demersul Judecătoriei raionale Hliboca privind executarea sentinței din 16 ianuarie 2009; - adeverință că numitul U.M.

nu poate fi absolvit de răspundere penală prin efectul prescripției; - adeverința de identificare a numitului U.M., ca domiciliu și carte de identitate; - adeverința de identificare a numitului U.M. din punct de vedere al pașaportului, la care este anexată și o copie a acestuia; - adeverință din care rezultă faptul că sentința de mai sus se remite organelor de resort ale României, potrivit Convenției Europene privind valabilitatea internațională a sentințelor penale; - adeverință că sentința penală privind pe numitul U.M. a intrat în vigoare la data de 2 februarie 2009; - textele din codul penal al Ucrainei în baza cărora s-a dispus condamnarea numitului U.M.; - textul articolului din codul de procedură penală a Ucrainei care prevede cazurile în care cauzele se examinează în lipsa inculpatului; - sentința din 16 ianuarie 2009 a Judecătoriei raionale Hliboca, regiunea Cernăuți cu precizarea că aceasta a intrat în vigoare.

Deși legal citat, numitul U.M. nu s-a prezentat în instanță, dar s-a prezentat un avocat angajat care a depus o copie în limba ucraineană și cu traducere după o hotărâre pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Curtea de Apel Cernăuți prin care s-a anulat sentința raionului Hliboca, regiunea Cernăuți și a înlocuit pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea trecerii graniței Ucrainei timp de 15 ani. Față de această situație, instanța de judecată, prin Ministerul de Justiție al României, a solicitat relații de la Ministerul de Justiție al Ucrainei, pentru a se verifica veridicitatea actelor depuse de avocat, trimițând în acest sens copii după ele. Cu adresa nr. 26-26351/4 din 1 octombrie 2010 Ministerul de Justiție al Ucrainei a comunicat Ministerului de Justiție al României faptul că Hotărârii Tribunalului Glybotskyj din regiunea Chemivetska din data de 16 ianuarie 2009, privind pe numitul U.M., nu a fost niciodată atacată la o instanță de apel.

Adresa a fost înaintată în limba engleză însoțită de traducerea în limba română. În raport cu această adresă, avocatul numitului U.M. a considerat că relațiile trimise nu se referă la hotărârea a cărei recunoaștere s-a solicitat. Instanța de judecată, analizând actele dosarului, constată că toate acele acte, inclusiv relațiile primite la solicitarea instanței de judecată se referă la una și aceeași hotărâre. Denumirile diferite ale instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere s-a solicitat sunt determinate de limba din care s-au făcut traducerile, engleză sau ucraineană.

Astfel, în adresa inițială, nr. 3303-0-30-10-26/4 din data de 02 iunie 2010 a Ministerului de Justiție din Ucraina, adresă în limba engleză, se face referire la Hotărârea instanței districtuale Glybotskyj din regiunea Cernăuți, din data de 16 ianuarie 2009, denumiri care se regăsesc și în adresa nr. 26-26351/4 din 1 octombrie 2010 a Ministerului de Justiție al Ucrainei, adresă redactată tot în limba engleză. Este adevărat că în actele din limba ucraineană se face referire la Judecătoria raională Hliboca, dar se face trimitere la aceeași persoană, la aceeași dată a pronunțării hotărârii, la aceeași pedeapsă aplicată și la aceleași texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea. în raport de aceste aspecte, instanța consideră că în cauză este vorba de una și aceeași hotărâre.

Pe de altă parte, apărătorul numitului U.M., deși s-a angajat să prezinte plicul prin care i s-a comunicat hotărârea de condamnare pentru a demonstra că din acel moment a curs termenul legal pentru a o ataca, nu a mai prezentat acest act. Pe fondul cauzei, instanța de judecată constată că prin Hotărârea instanței districtuale Glybotskyj din regiunea Cernăuți (Judecătoria raională Hliboca) din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată în cauza penală nr. 1-10/09, privind pe cetățeanul român U.M. , s-au aplicat acestuia pedepsele de 3 ani închisoare conform p.2 al art. 15 și p. 1 al art. 201 ale Codului penal al Ucrainei și de 1 an închisoare, conform p. 2 al art. 263 a Codului penal al Ucrainei, pedepse contopite conform art. 70 al Codului penal al Ucrainei.

Ca situație de fapt, s-a reținut că, la data de 5 septembrie 2008, numitul U.M., aflându-se în parcajul cu plată de la Piața Kalinivska din Cernăuți, a achiziționat de la un individ necunoscut o bâtă metalică telescopică pentru autoapărare, obiect considerat armă albă de lovire. în aceeași zi, numitul U.M. s-a deplasat la frontiera ucraineano - română și, la postul vamal Porubna al Vămii Vadu Șiretului, a completat declarația vamală în care nu a trecut bâta telescopică. în timpul controlului autoturismului a fost descoperit acest obiect, pentru a cărui trecere peste frontieră era necesară permisiunea Departamentului Securității Publice din M.A.I. al Ucrainei; deși legal citat, numitul U.M. nu s-a prezentat în instanță și nu a făcut nici un demers în vederea amânării cauzei; de altfel, acesta la data de 11 septembrie 2008, a plecat în România de unde nu a mai revenit în Ucraina.

Prin Adresa nr. 1482/11/2/2010 din 13 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat, în temeiul prevederilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, Curții de Apel Bacău , recunoașterea hotărârii din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1-10/2009 al Judecătoriei raionale Hliboca, regiunea Cernăuți, prin care numitul U.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința penală nr. 146 din 25 noiembrie 2010, în baza art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Ministerul Justiției din Ucraina privind recunoașterea Hotărârii instanței districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuți) și, în consecință: A recunoscut Hotărârea instanței districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuți - Judecătoria raională Hliboca) din 16 ianuarie 2009 pronunțată în cauza penală nr. 1-10/09 privind pe cetățeanul român U.M.

A substituit pedepselor de: - 3 ani închisoare .aplicată conform p. 2 al art. 15 și p. 1 al art. 201 ale Codului penal al Ucrainei. - 1 an închisoare, aplicată conform p. 2 al art. 263 al Codului penal al Ucrainei, pedepse contopite conform art. 70 al Codului penal al Ucrainei, pedepsele de: - 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006; - 1 an închisoare, aplicată în baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pedepse care au fost contopite în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. român, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a solicitat privind un cetățean român, judecat cu respectarea drepturilor sale, hotărâre rămasă definitivă și nepusă în executare. Împotriva sus-arătatei sentințe, în termen legal, condamnatul U.M. a declarat recursul de față. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 17 2 C. proc.

pen., condamnatul, prin apărător, a criticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit instanța a reținut săvârșirea și a infracțiunii de contrabandă cu arme și muniții, întrucât bâta metalică telescopică descoperită în autoturismul acestuia nu este considerată ca fiind armă sau muniție în legislația română, și că singura faptă care s-ar putea reține în sarcina condamnatului ar fi cea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, încadrare în raport cu care a solicitat, în principal , aplicarea art. 18 1 C. pen. și sancționarea cu amendă administrativă potrivit art. 91 C. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse minime.

În ipoteza menținerii, sub aspectul învederat, a soluției primei instanțe, a solicitat, în principal, ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de contrabandă să fie redusă în așa fel încât pedeapsa rezultantă să poată intra sub incidența prevederilor art. 81 C. pen., sau, în subsidiar, aplicare art. 86 1 C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, acesta neavând antecedente penale, precum și caracterizările de la locul de muncă și, nu în ultimul rând, faptul că acesta este căsătorit și are o familie bine organizată. Recursul nu este fondat.

Art. 116 din Legea nr. 302/2004 prevede că: (1) Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; d) respectă ordinea publică a statului român; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, hotărâre care să fi fost recunoscută în România.

Potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Instanța, ascultând concluziile procurorului și declarațiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condițiile legale, recunoaște hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române. Critica condamnatului în sensul că bâta telescopică găsită în autoturismul său nu este considerată armă și că , prin urmare, încadrarea juridică nu are corespondent în legislația română nu este întemeiată.

Potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006 "introducerea sau scoatere din țară fără drept, de arme, muniții, materiale explozive, droguri, etc constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi". Potrivit art. 2 1 din Legea nr. 295/2004, se definește arma albă ca fiind acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuțite, șișuri, boxuri, casete, arbalete, arcuri, bâte, măciuci și bastoane telescopice. Așa fiind, se constată că prima instanță a substituit pe deplin corect pedepsele stabilite de instanța străină cu pedepse similare din legea penală română, potrivit corespondenței pe care a identificat-o între textele încriminatoare din cele două legi penale și tot astfel a reținut și concursul de infracțiuni.

În contextul în care a fost investită doar cu procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale pronunțate într-un alt stat, și nu cu judecarea cauzei pe fond, Curtea de Apel Bacău nu avea căderea să procedeze la individualizarea - dintr-o perspectivă proprie a pedepselor, încât examinarea cererilor formulate în apărare în acest sens se învederează a fi de prisos. În aceste condiții, sentința atacată se învederează a fi pe deplin temeinică și legală și, pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.M. împotriva sentinței penale nr. 146 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2011.