ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2888/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 167 din 13 august

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a dispus admiterea cererii formulată de Autoritatea Judiciară -

Tribunalul Regional din Nitra - Republica Slovacă, privind executarea

mandatului european de arestare emis la data de 05 mai 2011.

S-a luat act că

persoana solicitată, N.C.V., în prezent deținut în Arestul I.P.J.Prahova, nu

este de acord cu predarea sa către statul Republica Slovacă, în baza mandatului

european de arestare emis la data de 05 mai 2011 de Tribunalul Regional din

Nitra - Republica Slovacă.

S-a autorizat

predarea persoanei solicitate N.C.V. către autoritățile judiciare ale

Republicii Slovace, conform art. 103 și art. 107 din Legea nr. 302/2004,

republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

adoptată de Statul Român și art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor

conferite de regula specialității și cu condiția ca, în cazul în care se

pronunță o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată

în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că

persoana solicitată N.C.V. a fost reținută conform Ordonanței nr.

5488/11/5/2011 din 09 august 2011, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești și arestată în baza mandatului european de arestare din 09 august

2011 emis de Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 09 august 2011 și

până la data de 13 august 2011 inclusiv.

Conform art. 103

alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus

arestarea persoanei solicitate N.C.V. începând cu data de 14 august 2011 și

până la 07 septembrie 2011 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către

autoritatea judiciară solicitantă.

S-a dispus predarea

persoanei solicitate N.C.V. către autoritatea judiciară solicitantă, cu

respectarea termenelor prevăzute de această lege, urmând a fi dedusă perioada

reținerii și arestării, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de

libertate, din pedeapsa ce se va aplica.

În baza art. 103

alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a

mandatului de arestare în vederea predării, menținându-se starea de arest.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa nr.

5488/11/5/2011 din 09 august 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a transmis acestei instanțe adresa semnalării nr. 3215675/SIRENE/GHV

din 03 august 2011, a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, prin

care se aduce la cunoștința autorităților judiciare române existența unui

mandat european de arestare emis la data de 05 mai 2011 de autoritățile din

Republica Slovacă, pe numele persoanei solicitate N.C.V., privind săvârșirea

infracțiunii de producere, fabricare ilegală și folosire a mijlocului de plată

electronic și a altor tipuri de cărți de plată, în complicitate, conform art.

20 C. pen. al Slovaciei cu referire la art. 219 alin. (1), alin. (4) lit. 4),

C. pen. al Slovaciei.

Solicitarea s-a formulat

în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a

Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, între statele membre.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul acestei instanțe sub nr. 702/42/2011, fixându-se termen la data de 09

august 2011, pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării persoanei

solicitate.

Din lucrările

dosarului rezultă că la data de 09 august 2011, orele 10,20 Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești a emis Ordonanța nr. 5844/11/5/2011 pentru

reținerea persoanei solicitate N.C.V., pe o durată de 24 de ore, măsura

luându-se cu respectarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Prin Încheierea de

ședință din 09 august 2011, după verificarea identității și ascultării

persoanei solicitate, apreciindu-se că se află în situația prev. de art. 148

alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., fiind urmărit internațional în baza unui

mandat european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un

stat al Uniunii Europene pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea de 4 ani,

că există date că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru

siguranța publică, pentru soluționarea cu celeritate și evitarea riscurilor de

a nu se sustrage procedurilor de predare prev. de art. 111 din Legea nr.

302/2004 modificată și completată, Curtea de Apel a dispus arestarea acesteia

pe o durată de 5 zile, emițându-se mandatul din 09 august 2011.

Totodată s-a fixat

termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare,

însoțit de traducerea în limba română, amânându-se cauza la data de 13 august

2011, orele 11,00.

Constatându-se că la

acest termen s-a primit documentația solicitată, instanța a procedat la

înmânarea unei copii a mandatului european de arestare emis în limba slovacă și

tradus în limba română, persoanei solicitate, dându-i-se posibilitatea să o

studieze împreună cu avocatul ales.

Potrivit art. 103

alin. (3) din aceeași lege, s-au adus la cunoștința acesteia drepturile prev. de

art. 104 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei

asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, conținutul

mandatului european, infracțiunile pentru care este urmărit și limitele de

pedeapsă, prevăzute de legislația statului membru solicitant, posibilitatea de

a consimți la predare către autoritățile judiciare slovace, precum și

caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în

condițiile art. 103 alin. (10) din legea menționată, după consultarea cu

avocatul ales persoana solicitată N.C.V. nu și-a exprimat acordul de a fi

arestat și predat autorităților judiciare slovace, în vederea executării

pedepsei.

A precizat totodată

că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, neconsimțind să

fie predat nici pentru efectuarea urmăririi penale și nici pentru executarea

pedepsei.

Declarațiile date cu

ocazia ascultării, au fost consemnate în procesele-verbale de audiere,

întocmite în ședința publică din 13 august 2011.

Față de situația de

fapt expusă, Curtea a reținut că:

- mandatul european

de arestare a fost emis de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat

membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă

Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii

Europene;

- decizia judiciară

s-a luat de Tribunalul Regional din Nitra - Republica Slovacă, privind

executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 mai 2011, privind

persoana solicitată N.C.V., în vederea efectuării urmăririi penale pentru fapte

ce constituie săvârșirea infracțiunii de producere, fabricare ilegală și

folosire a mijlocului de plată electronic și a altor tipuri de cărți de plată,

în complicitate, conform art. 20 C. pen. al Slovaciei cu referire la art. 219

alin. (1), alin. (4) lit. 4), C. pen. al Slovaciei, fiind pedepsită cu maximum

12 ani închisoare și menționată între faptele care dau loc la predare,

prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004.

- persoana solicitată

nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare slovace în

condițiile art. 103 alin. (5) și art. 111 din Legea nr. 302/2004 modificată,

adoptată de Statul Român și art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- nu s-a invocat și

nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului

european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 98

din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul solicitării predării unui cetățean

român în vederea efectuării urmării penale.

În ceea ce privește

obiecțiunile formulate de persoana solicitată și de apărătorul acesteia, Curtea

a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în cauză fiind vorba de o solicitare

pentru efectuarea urmăririi penale și nu pentru executarea pedepsei. Totodată,

predarea se va face cu condiția respectării regulii specialității, astfel încât

în cazul în care persoana solicitată va fi condamnată aceasta urmează să fie

predată autorităților judiciare române pentru executarea pedepsei în România.

Ca atare,

constatându-se că sunt întrunite condițiile legale privind executarea

mandatelor europene de arestare de statele membre ale Uniunii Europene, ce au

transpus Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii

Europene, în baza art. 103 și 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a

dispus admiterea solicitării formulate de autoritatea judiciară slovacă, ca

întemeiată.

Predarea s-a

autorizat cu respectarea garanțiilor prev. de art. 97 alin. (2) și art. 103 din

aceeași lege și art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 584/JAl/2002 a

Consiliului Uniunii Europene 13 iunie 2002, a drepturilor conferite de regula

specialității și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă

privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru

executarea pedepsei.

Totodată, conform

art. 103 alin. (6) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus

arestarea persoanei solicitate și predarea acesteia către autoritatea judiciară

solicitantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată N.C.V., care a arătat că

hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât mandatul european de arestare

este inform, nu cuprinde toate mențiunile necesare astfel încât nu se poate

determina dacă este un mandat emis pentru executarea pedepsei sau pentru

urmărirea penală. În consecință, solicită în principal respingerea sesizării

sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se solicita

autorităților emitente lămuriri cu privire la motivul emiterii mandatului.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând sentința penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de

recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, în mod corect, s-au constatat întrunite

condițiile legale de executare a mandatului european, iar acesta îndeplinește

cerințele de fond și formă prevăzute de lege.

În speță nu este

vorba de un mandat în vederea executării pedepsei, persoana solicitată

aflându-se în cursul cercetării, această interpretare rezultând din analizarea

cuprinsului mandatului european de arestare în conținutul căruia nu este

menționată vreo sentință executorie, iar la rubrica privind pedeapsa, datele se

referă la limita superioară a pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei

solicitate și nu la o pedeapsă deja aplicată.

Înalta Curte va

respinge, în consecință, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

sumei de 180 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON

reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C.V. împotriva Sentinței

penale nr. 167 din 13 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 80 RON reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 august 2011.