ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5779/2007

Asupra recursului civil de față:

Deliberând, constată

următoarele:

Tribunalul Călărași,

prin sentința civilă nr. 2346 din 3 noiembrie 2006 a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulate de Direcția Generală de Pașapoarte în favoarea

Tribunalului Argeș, întrucât pârâtul F.C. are domiciliul în județul Argeș,

comuna Vedea.

Prin sentința civilă

nr. 104 CA din 12 februarie 2007, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată

de Direcția Generală de Pașapoarte București, în contradictoriu cu pârâtul

F.C., pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statele

Uniunii Europene.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 1 ianuarie 2007 România a

aderat la Uniunea Europeană. în atare situație restrângerea dreptului la liberă

circulație a pârâtului ar însemna restrângerea dreptului la circulație a

acestuia chiar pe teritoriul României.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia civilă nr. 136 A din 6 aprilie 2007, a respins apelul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor București. Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia

română este aplicabil art. 48 din Tratatul C.E.E. precum și art. 4 din

Directiva 2002/38/C.E. În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru

ca instanța să ia măsura extremă a restrângerii dreptului la circulație a

pârâtului potrivit acestor norme, deoarece norma comunitară prevede în mod

limitativ doar trei situații care ar permite o astfel de măsură și anume,

afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau sănătății publice.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte,

criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art.

39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară

pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un

stat cu care tara noastră are încheiat acord de readmisie.

Prin urmare,

autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra

legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile

străine ci doar de a lua act de această măsură și de a pune în executare

prevederile corespunzătoare din legislația națională, în sensul restrângerii

exercitării dreptului la libera circulație în statul de unde pârâtul a fost

returnat, respectiv Italia.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a acestor modificări a fost

introdus art. 6

1

, potrivit căruia cartea de identitate valabilă

constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în

statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 17 din Tratatul de constituire

a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 1 ianuarie 2007, data

aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii, orice persoană care

are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia

națională, ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în jurisprudența Curții

Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele au creat un drept

aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică

proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în

vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului comunitar conferă

acestuia competența generală de a completa cu drepturi și obligații noi, astfel

încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a

cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate,

regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept conferit

de acestea.

Strâns legat de principiul efectului direct

al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea de

către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru

protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricărei

prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul

comunitar, fie anterioară, fie ulterioară regulii comunitare.

În virtutea acestor principii, în domeniul

liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației naționale, în

speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este concordantă cu

legislația comunitară, în caz contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod

direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se observa că, la art.

2, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de

19 aprilie 2004 stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului

la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, de către

cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor precum și restrângerile acestui

drept, din motive de ordine publică sau sănătate publică.

Art. 27 alin. (1) din Directivă, statele

membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor

Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de

ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului

proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a

individului în cauză.

România este începând cu 1 ianuarie 2007,

membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate, toți

românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul de liberă

circulație în toate statele membre.

Prin urmare, în măsura în care dispozițiile

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr. 5/2006 potrivit

cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului F.C. îi creează o

situație mai grea acestuia și nu îi conferă garanția respectării dreptului la

libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în

sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din

Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE, ele nu își

vor mai găsi aplicabilitate în speță.

Pentru aceste considerente, decizia recurată

este privită ca fiind legală și temeinică și în consecință se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 136 A din 6 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18  septembrie 2007.