ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 231/CA

din 23 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de N.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5392 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă, a

recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și a dispus emiterea de către pârâtă,

a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege în

beneficiul reclamantei.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Din analiza probelor

administrate, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 1 decembrie 1944, în

România, localitatea Malcoci, județul Tulcea, unde părinții săi, N.I. și N.E., fuseseră

strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și a dispozițiilor art. 2 din Normele aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, curtea de apel a reținut că beneficiază de drepturile

prevăzute de ordonanță, nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar

și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, întrucât îngrădirea libertății părinților s-a răsfrânt în mod

implicit și asupra libertății copiilor.

În consecință, curtea de

apel a reținut că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că

părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, sat Caralez, comuna Ezibei, județul

Caliacra, în septembrie 1940 și că s-a născut în localitatea de strămutare a

părinților, astfel că beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile nr.

231/CA din 23 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și invocând dispozițiile O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002.

Prin motivele de recurs,

Casa Județeană de Pensii Tulcea a reiterat aspectele invocate la fond,

contestând faptul că instanța a acordat reclamantei, beneficiul O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și susținând că aceasta nu se

încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2

din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul

1940, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în

anul nașterii sale, 1944, nu a avut loc nici un schimb de populație între cele

două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinții săi fuseseră

strămutați anterior, nu a fost obligată să își schimbe domiciliul.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii

Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și

ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor

născute în localitatea în care părinții lor fuseseră strămutați în urma

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat

faptul că părinții intimatei-reclamante au făcut, în anul 1940, obiectul

schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, fiind strămutați din Bulgaria, sat Caralez, comuna Ezibei, județul

Caliacra, în România, comuna Malcoci, județul Tulcea, unde reclamanta s-a

născut la data de 1 decembrie 1944.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002 rezultă

că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate

de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

În această privință, în mod

corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți, urmare a

strămutării, sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică

similitudinea de regim juridic aplicabil.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă,

pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în

aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că

familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului

între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că, fiind

născută la data de 1 decembrie 1944, în localitatea de strămutare a familiei sale,

N.I. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 231/CA din 23

martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.