ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamanta P.E. și Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Botoșani, pentru ca instanța să dispună anularea deciziei emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii s-a arătat faptul că reclamanta a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, de regimul Antonescu și a suferit, astfel, persecuții din motive etnice, încadrându-se în prevederile legii invocate.

Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 300 din 23 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care stabilesc competența materială de judecată a cauzelor privind cererile formulate în temeiul acestei legi. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 265 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că din probele administrate, rezultă persecuția etnică suferită, astfel încât reclamanta beneficiază de indemnizația prevăzută de lege.

Împotriva acestei cereri a declarat recurs în termen, Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și netemeinică, întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă dovada persecuției suferite de intimata-reclamantă. Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul declarat, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Din analiza materialului probator existent la dosarul cauzei nu rezultă persecuția etnică suferită, întrucât declarația autentificată, aflată la dosarul de fond, nu este suficientă pentru dovedirea stării de fapt reclamate. Declarația în discuție nu este însoțită de nici un act doveditor, iar persoanele care au dat declarația, nu au făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Instanța de rejudecare trebuie să administreze probe în sensul celor susținute de reclamantă, pentru dovedirea persecuției etnice suferite, având în vedere dispozițiile prevăzute de Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.

Pentru considerentele arătate, hotărârea atacată va fi casată și, pentru completarea probatoriului, cauza se va trimite instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 265 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.