ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Botoșani, reclamanta P.E. și Partida Rromilor Social Democrată din România, în

calitate de intervenientă, au chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Botoșani, pentru ca instanța să dispună anularea deciziei emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii s-a arătat

faptul că reclamanta a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, de

regimul Antonescu și a suferit, astfel, persecuții din motive etnice,

încadrându-se în prevederile legii invocate.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 300 din 23 mai

2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, având în vedere

dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care

stabilesc competența materială de judecată a cauzelor privind cererile

formulate în temeiul acestei legi.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 265 din 7

septembrie 2005, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că din probele

administrate, rezultă persecuția etnică suferită, astfel încât reclamanta

beneficiază de indemnizația prevăzută de lege.

Împotriva acestei cereri a declarat

recurs în termen, Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând soluția

pronunțată, ca nelegală și netemeinică, întrucât din actele și lucrările

dosarului nu rezultă dovada persecuției suferite de intimata-reclamantă.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul

declarat, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei

vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotrivesc.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege.

Este evident că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice

și prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt

consecințele acelei persecuții.

Din analiza materialului probator

existent la dosarul cauzei nu rezultă persecuția etnică suferită, întrucât

declarația autentificată, aflată la dosarul de fond, nu este suficientă pentru

dovedirea stării de fapt reclamate. Declarația în discuție nu este însoțită de

nici un act doveditor, iar persoanele care au dat declarația, nu au făcut

dovada faptului că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Instanța de rejudecare trebuie să

administreze probe în sensul celor susținute de reclamantă, pentru dovedirea

persecuției etnice suferite, având în vedere dispozițiile prevăzute de Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea

unor drepturi, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.

Pentru considerentele arătate,

hotărârea atacată va fi casată și, pentru completarea probatoriului, cauza se

va trimite instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 265 din 7 septembrie 2005

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.