ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3440/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 202/CA din 24 februarie 2006, reclamantul C.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5376 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de urmaș al persoanei strămutate din Bulgaria. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 232/CA din 23 martie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.J., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 5376 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de urmaș, conform Legii nr. 189/2000. A dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege. În motivarea soluției s-a reținut, față de cererea reclamantului formulată în calitate de soț supraviețuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, că cererea sa este îndreptățită, întrucât soția lui s-a născut în timpul refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât soția reclamantului nu era născută la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate din motive etnice, neavând, deci, calitatea de refugiat/strămutat din motive etnice; ca atare, nici soțul supraviețuitor al acesteia nu poate fi beneficiar al prevederilor art. 3, raportat la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că soția reclamantului C.J., respectiv T.M., s-a născut în localitatea Cerna-Măcin, la 10 mai 1943, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul unui schimb de populație din Bulgaria, în România (urmare a Tratatului încheiat între Bulgaria și România, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova). Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, suferind toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație, în cauză fiind soția reclamantului - T.M.

Intimatului-reclamant C.J., în calitate de soț supraviețuitor al numitei T.M., îi sunt incidente dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soțul supraviețuitor beneficiază de indemnizația lunară indexată, potrivit art. 4 din ordonanță. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 232/CA din 23 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.