ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3440/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 202/CA din 24

februarie 2006, reclamantul C.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5376 din 31 ianuarie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de urmaș al persoanei

strămutate din Bulgaria.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 232/CA din 23 martie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.J., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5376 din 31 ianuarie 2006, emisă de

pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de urmaș, conform Legii nr. 189/2000.

A dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri, în sensul acordării

drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea soluției s-a

reținut, față de cererea reclamantului formulată în calitate de soț

supraviețuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000,

că cererea sa este îndreptățită, întrucât soția lui s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât soția reclamantului nu era

născută la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi

fost strămutată în altă localitate din motive etnice, neavând, deci, calitatea

de refugiat/strămutat din motive etnice; ca atare, nici soțul supraviețuitor al

acesteia nu poate fi beneficiar al prevederilor art. 3, raportat la art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că soția

reclamantului C.J., respectiv T.M., s-a născut în localitatea Cerna-Măcin, la

10 mai 1943, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul unui

schimb de populație din Bulgaria, în România (urmare a Tratatului încheiat

între Bulgaria și România, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova).

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, suferind toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație, în cauză fiind soția

reclamantului - T.M.

Intimatului-reclamant C.J.,

în calitate de soț supraviețuitor al numitei T.M., îi sunt incidente

dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000,

potrivit cărora soțul supraviețuitor beneficiază de indemnizația lunară

indexată, potrivit art. 4 din ordonanță.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 232/CA din 23 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.