ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1988/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, prin sentința civilă nr. 5449 din 11 noiembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.J.P.F. Mehedinți cu sediul în municipiul Turnu-Severin Județul Mehedinți și pe pârâta SC M. SRL cu sediul social în municipiul Turnu-Severin Județul Mehedinți, în favoarea Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., litigiul are un pronunțat caracter comercial iar primul petit al acțiunii nu este evaluabil în bani. Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 304/ C din 10 mai 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei I.J.P.F.

Mehedinți, a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC M. SRL și a respins excepția lipsei calității procesuale a S.I.F. Transilvania. De asemenea, a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanta I.J.P.F. Mehedinți împotriva pârâtei SC M. SRL Turnu-Severin. A mai fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL împotriva reclamantei-pârâte I.J.P.F. Mehedinți și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București. Tot prin aceiași hotărâre a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul P.M. domiciliat în municipiul Turnu-Severin Județul Mehedinți în contradictoriu cu I.J.P.F. Mehedinți și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București.

S-a mai respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC M. SRL împotriva chematelor în garanție A.P.A.P.S. București și S.I.F. Transilvania cu sediul în municipiul Brașov Județul Brașov. În fundamentarea acestor soluții, instanța de fond a reținut în principiu că, din actele depuse, proprietarul construcției și anexei este intervenientul P.M. iar nu Societatea pârâtă SC M. SRL, nefăcându-se nici o dovadă că a fost transferată proprietatea de la persoana fizică, în speță intervenientul sus menționat. S-a constatat astfel că societatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă iar pe de altă parte nici reclamanta I.J.P.F. Mehedinți nu a făcut dovada că terenul este în prezent în administrarea acesteia, situație care conduce ca fiind fondată excepția lipsei calității procesuale active a I.J.P.F.

Mehedinți, respingându-se acțiunea principală a reclamantei. Cererea reconvențională formulată de SC M. SRL a fost respinsă întrucât această societate nu are calitate procesuală, nefiind proprietara construcției. Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P.M. a fost respinsă pe considerentul că deși acesta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției, totuși dreptul de superficie se poate naște fie în baza legii, fie în baza convenției dintre proprietarul construcției și cel al terenului, în cazul de față proprietarul terenului de sub construcție fiind Statul Român și nu sunt îndeplinite temeiurile de naștere ale acestui drept de superficie.

Respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC M. SRL a fost determinată pe de o parte pe aspectul că între aceasta și chematele în garanție nu existau raporturi juridice, iar pe de altă parte din cuprinsul cererii nu reiese la ce ar fi trebuit să fie obligate chematele în garanție în situația în care s-ar fi admis acțiunea principală a I.J.P.F. Mehedinți. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 431 din 9 noiembrie 2004, a respins apelul formulat de I.J.P.F. Mehedinți împotriva sentinței nr. 304/ C din 10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 144/2004. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că principala problemă care s-a ridicat a vizat calitatea de administrator al reclamantului I.J.P.F.

Mehedinți asupra imobilului în litigiu. Apelanta, din nici un act depus, nu argumentează aspectul cum că reclamantul ar avea clădirea în administrare, atâta timp cât în Cartea Funciară nr. 11038/ N din 27 martie 2004 se specifică faptul că P.M. este titularul construcției. De asemenea din adresa nr. 33850 din 17 martie 2004 rezultă că în evidențele fiscale ale D.I.T.L. din cadrul Primăriei Turnu-Severin, persoană fizica P.M. figurează ca proprietar al clădirii situată la adresa din str. Calea Timișoarei. Împotriva deciziei nr. 431 din 9 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamantul I.J.P.F. Mehedinți care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în schimb cuprinde motive străine de natura pricinii, greșit fiind negată calitatea reclamantei de administrator al terenului în suprafață de 6.920 m.p.

din incinta Punctului de trecere al Frontierei, P.F. Terenul este proprietatea publică a statului aflat în administrarea I.J.P.F. Mehedinți, iar instanțele nu au verificat împrejurările în care P.M. a dobândit acțiunile și a ocupat ilegal clădirea, nu este justificată înscrierea imobilului în Cartea Funciară pe numele persoanei fizice, au fost nesocotite prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 și în mod greșit nu au fost analizate actele care dovedesc indubitabil că terenul se află în administrarea reclamantei, solicitându-se trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în temeiul art. 313 C. proc. civ. Intimata chemată în garanție S.I.F. Transilvania – Brașov a depus întâmpinare prin care a precizat că nu aderă la recursul declarat în cauză de către I.J.P.F.

Mehedinți și nici nu declară recurs în nume propriu, deoarece obiectul litigiului așa cum este conturat de către participanții la acesta se referă la probleme care nu privesc chemata în garanție. La rândul său chemata în garanție A.V.A.S. – București a formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca neîntemeiat iar în subsidiar menținerea dispozițiilor deciziei recurate cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a A.V.A.S. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta I.J.P.F.

Mehedinți pentru următoarele considerente. Este de necontestat că între F.P.P. Transilvania în calitate de vânzător și P.M. în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CV/ 129 din 12 iunie 1996 având ca obiect un număr de 95 de acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 2.375.000 lei, reprezentând 30 % din capitalul social al SC P.F. SA cu sediul în Gura Văii, județul Mehedinți. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 724 din 15 decembrie 1995 între F.P.S. – București în calitatea de vânzător și P.M. domiciliat în municipiul Drobeta Turnu – Severin, în calitatea de cumpărător, a fost transmisă proprietatea asupra unui număr de 224 de acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă de 5.600.000 lei reprezentând 70 % din capitalul social total al SC P.F.

SA cu sediul în Gura Văii județul Mehedinți. La art. 6.3 din capitolul 6 intitulat „Obligațiile și garanțiile vânzătorului” a fost stipulat că „vânzătorul atesta că societatea deține în proprietate clădirea prevăzută în Anexă la prezentul contract și răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie acesteia conform art. 133 6 C. civ. Din verificarea întregii documentații depusă la dosarul cauzei, relevanță o reprezintă și cea a O.J.C.G.C., înregistrată sub nr. 4441 din 25 iulie 2002 care atestă existența construcției compusă din restaurant în suprafață de 147,91 m.p. și copertină în suprafață de 29,18 m.p., cu descrierea amplasamentului și vecinătăților, indicând ca proprietar și beneficiar al lucrării pe numitul P.M.

Chiar intimata Ministerul Finanțelor Publice – București ca reprezentant legal al Statului Român în întâmpinarea depusă la data de 8 martie 2004 la instanța de fond a recunoscut că „acțiunile reprezentând contravaloarea restaurantului (clădirea) ce se află pe terenul al cărui drept de superficie îl solicită reclamantul în cererea sa au fost cumpărate de la F.P.S. și F.P.P. nu de către SC M. SRL ci de persoana fizică P.M. în nume propriu”. Într-o deplină concordanță cu întreaga situație de fapt și de drept expusă anterior este și extrasul de Carte Funciară eliberat de Biroul de carte funciară al Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin cu nr. 1150 din 27 martie 2004 din care rezultă fără putere de tăgadă ce în Cartea Funciară nr. 11038/ N se află înregistrat la numărul cadastral al parcelei 3153/ A restaurant construcție comercială și copertină cu o suprafață de 177,09 m.p., având proprietar pe P.M.

iar Statului Român îi este recunoscut un drept de proprietate asupra terenului. Amplu documentat și bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au stabilit că reclamanta prin actele depuse la dosarul cauzei, nu a făcut dovada certă că terenul în litigiu se află în administrația sa, astfel că justificat acțiunea principală a fost respinsă, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale a I.J.P.F. Mehedinți. Pentru rațiunile juridice expuse toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta I.J.P.F. Mehedinți vor fi înlăturate, ca neîntemeiate, iar recursul respins, ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din cerințele cu caracter imperativ cuprinse în art. 304 C. proc.

civ., urmând a reține ca legală și temeinică decizia nr. 431 din 9 noiembrie 2004 pronunțată de Secția comercială a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.J.P.F. Mehedinți împotriva deciziei nr. 431 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 iunie 2006.