ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 579/CA din 7

noiembrie 2005, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5159 din 31 august 2005,

emisă de aceasta și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 407/CA din 8 decembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5159 din 31

august 2005, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi,

care au fost strămutați din Bulgaria, localitatea Zamici, comuna Cainargeaua

Mică, județul Durostor, în România, motiv pentru care acesta a dobândit la data

nașterii, statutul de refugiat al părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamantul nu era născut în

anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nu poate

să susțină că a fost nevoit să-și schimbe domiciliul în altă localitate și,

deci, nu poate să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, în

raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a

născut la data de 1 februarie 1945, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul

Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a

Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat în septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/2999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 407/CA din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2006.