ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 579/CA din 7 noiembrie 2005, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5159 din 31 august 2005, emisă de aceasta și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 407/CA din 8 decembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 5159 din 31 august 2005, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria, localitatea Zamici, comuna Cainargeaua Mică, județul Durostor, în România, motiv pentru care acesta a dobândit la data nașterii, statutul de refugiat al părinților săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nu poate să susțină că a fost nevoit să-și schimbe domiciliul în altă localitate și, deci, nu poate să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 1 februarie 1945, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat în septembrie 1940, la Craiova. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/2999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 407/CA din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.