ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 19

alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă,

Secția penală și Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5

judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei 1 a

hotărârii menționate, în cadrul Secției I civile funcționează complete

specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate

după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor

specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse

obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două

secții civile ale instanței supreme, în proporție de

½

pentru fiecare

dintre acestea, prin utilizarea aplicației E.

Deliberând, asupra

cererii de suspendare a executării de față, constată următoarele:

La termenul de

judecată din 8 noiembrie 2012, instanța a rămas în pronunțare pe aspectul

legalei învestiri a Secției a I-a civile cu soluționarea prezentei cererii, în

raport de dispozițiile art. 6 din Ordonanța nr. 22/2001 și de faptul că cererea

de suspendare provizorie a executării deciziei întemeiată pe aceleași

dispoziții legale a fost soluționată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, Secției I civilă, a fost

învestită cu soluționarea unei cererii de suspendare formulată de petentul

Consiliul Județean Ilfov, în cadrul cererii de acordare a unui termen de

grație, formulată în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea

obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri

executorii.

Dispozițiile art. 6

din O.G. nr. 22/2002, invocate de petent prevăd:

(1) În cazurile în

care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege,

instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute

la art 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței

judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui

termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației

respective.

(2) În cazurile în

care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat

această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod

corespunzător.

(3) Dacă obligația de

plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre

judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluționează de către

instanța de executare competentă.

(4) Instanța sesizată

potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere

executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea

executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă

a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.

Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea poate fi atacată cu

recurs, în mod separat.

(5) În cazuri

urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare,

poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie

a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit

alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea nu este

supusă niciunei căi de atac.

În speță, obiectul

cererii de chemare în judecată ce îl constituie pretenții-rezultând din

diferența de tarif aferentă perioadei martie 2006 - august 2007, ce trebuie

acoperită de către petentul Consiliul județean Ilfov, în baza protocolului

încheiat între acesta și Consiliul General al Municipiului București, la 17

martie 2006, se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv

completelor de judecată ale Secției a II-a civile, potrivit hotărârilor

Colegiului de Conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare și cererea

de suspendare a executării silite formulate prin aceiași cerere prin care se

solicită acordarea unui termen de grație este tot de competența exclusivă a

completului specializat, învestit cu soluționarea recursului, din cadrul

Secției a II-a civilă.

Separat de aceasta,

la data de 7 august 2012 Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a soluționat, în sensul admiterii, cererea de suspendare provizorie

formulată de petent, prin aceiași petiție și în baza aceluiași temei legal,

respectiv, dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 22/2002.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că se impune scoaterea de pe rol a cererii de

suspendare a executării Deciziei nr. 831 A din data de 6 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, formulată de petentul Consiliul Județean Ilfov, și trimiterea acesteia

spre competentă soluționare Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol

cauza având ca obiect cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 831 A din

data de 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petentul Consiliul Județean

Ilfov, și o trimite, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA