ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5865/2008

Constată că prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Argeș sub 2568/109/2007, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte București a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statele

membre ale Uniunii Europene, cu privire la pârâtul S.R., ca urmare a faptului

că acesta a fost returnat din Danemarca, în baza acordului de readmisie

încheiat de România cu acest stat.

Prin sentința civilă nr. 301 din 1

noiembrie 2007, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în

motivarea soluției faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, au

devenit incidente normele comunitare care statuează asupra dreptului la liberă

circulație al persoanelor, restrângerea exercițiului acestui drept fiind

posibilă în condiții restrictive, referitoare la ordinea publică, sănătatea

publică sau siguranța publică, în toate cazurile, cu respectarea principiului

proporționalității.

Cum aceste cerințe s-a constatat a nu fi

îndeplinite în speță, întrucât nu s-a făcut dovada unei conduite a persoanei

care să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa

unui interes fundamental al societății, cererea fost găsită neîntemeiată și

respinsă în consecință.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta, care a susținut caracterul nelegal al acesteia, deoarece chiar și

în condițiile existenței principiilor preeminenței dreptului comunitar și al

aplicării directe a acestuia, măsura restrângerii exercițiului dreptului la

liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean

dintr-un alt stat, în baza acordului de readmisie, dacă cetățeanul a încălcat

legislația statului de unde a fost returnat.

Deși instanța de fond a considerat că în

sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din

Directiva 2004/38/CE, în declarația dată la punctul de trecere al frontierei

pârâtul a recunoscut că a fost prins în timp ce fura dintr-un magazin și

reținut de poliția daneză, fiind returnat în România.

Apelul a fost admis prin decizia nr. 27/A

din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești și în consecință, schimbată în

tot sentința, admisă cerere și restrâns exercițiul dreptului la liberă

circulație în Danemarca, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării

instanței.

S-a reținut în considerentele deciziei că

instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că normele comunitare

(Directiva 38/CE din 29 aprilie 2004) sunt incidente în speță și că aceasta

presupune imposibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație a

pârâtului, fără a lua în considerare conduita individului.

În speță, pârâtul, conform propriei sale

declarații, după ce a tranzitat Ungaria, Austria, Germania și Danemarca, a

locuit timp de 40 zile în orașul Copenhaga, a fost surprins în timp ce fura

mărfuri dintr-un magazin și a fost reținut de poliția daneză, fiind apoi

returnat în România la data de 28 august 20087, în baza Acordului de readmisie

încheiat între România și Danemarca.

Or, o asemenea conduită personală a

pârâtului a fost de natură să reprezinte o amenințare reală și suficient de

serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, față de împrejurarea

că problema controlului migrației din România spre statele europene prezintă

interes atât pe plan intern, dar și pe plan extern.

S-a apreciat, de aceea, că sunt

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și cele ale art.

39 alin. (1) din aceeași lege, privind restrângerea dreptului la liberă

circulație doar pentru statul din care persoana a fost returnată pentru o

perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării instanței, sens în care a fost

admis apelul și modificată sentința primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs apelanta-reclamantă, care a susținut caracterul nelegal al soluției,

față de împrejurarea că limitarea dreptului la libera circulație s-a făcut cu

începere de la data sesizării instanței, și nu de la data pronunțării

hotărârii, ceea ce înseamnă că măsura retroactivează, în condițiile în care,

între data învestirii instanței și aceea a pronunțării hotărârii nu a existat

îngrădirea acestui drept fundamental.

Au fost invocate dispozițiile art. 15

alin. (2) din Constituție și ale art. 1 C. civ.

Recursul este fondat, având în vedere

următoarele considerente:

Dispunându-se îngrădirea dreptului la

liberă circulație a pârâtului, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data

învestirii instanței (6 septembrie 2007), a fost încălcat într-adevăr,

principiul neretroactivității , prin aceea că s-au recunoscut efecte juridice

unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională.

Astfel, în intervalul cuprins între data

formulării cererii de chemare în judecată și cea a pronunțării hotărârii,

pârâtul nu a fost supus vreunei restricții în ce privește libera sa circulație,

pentru a se putea considera că măsura a devenit efectivă din momentul în care a

fost solicitată.

Întrucât măsura are caracter judiciar (se

dispune de către instanță, conform art. 39 din Legea nr. 248/2005, pe baza

probelor administrate), momentul de la care devine eficientă este acela al

pronunțării hotărârii, în absența unei dispoziții legale contrare care să lege

acest moment, prin posibilitatea instituirii unei măsuri provizorii, de

exemplu, pentru parcursul desfășurării judecății, de o altă dată (cum ar fi

aceea a învestirii instanței).

Ca atare, soluția instanței de apel, care

a stabilit ca îngrădirea dreptului la libera circulație a intimatului-pârât să

se facă începând cu data formulării cererii de chemare în judecată este eronată,

impunând efecte retroactive unei măsuri care nu poate deveni eficientă decât în

strânsă legătură cu momentul executorialității hotărârii (respectiv, data la

care aceasta devine definitivă, conform art. 376 C. proc. civ.).

În consecință, recursul va fi admis și

modificată decizia atacată, în sensul că măsura restrângerii dreptului la

libera circulație operează de la data pronunțării instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 27 A din 11 februarie

2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale, minori și de familie.

Modifică în parte decizia atacată,

în sensul că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație operează de la

data pronunțării deciziei instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie

2008.