ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, la data de 9 august 2006, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 20254 din 13 iulie

2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 435

din 24 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile solicitate pentru perioada 12

februarie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului din motive

etnice al părinților săi, și, pe cale de consecință, acesta fiind minor,

beneficiază de același statut ca și părinții săi.

Instanța a apreciat că, în

speță, își găsesc aplicarea și dispozițiile art. 100 C. fam., precum și ale art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 în sensul că, minor

fiind, reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât cel al părinților săi

fiind exclusă orice manifestare de voință a acestuia în sensul alegerii unui

alt domiciliu.

Instanța a reținut de

asemenea că textul legii nu exclude în mod expres de la beneficiul acesteia

persoanele născute în refugiu pe de o parte, iar pe de altă parte, din motive

de echitate nu s-ar justifica un tratament discriminator în raport cu minorul

refugiat împreună cu părinții săi.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

susținând că legea condiționează acordarea statutului de refugiat de

strămutarea domiciliului ca urmare a persecuției etnice suferite, condiții pe

care reclamantul nu le îndeplinește deoarece s-a născut în localitatea de

refugiu, pe teritoriul Statului Român.

Recursul este nefondat și,

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în timpul refugiului, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în

condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi

compensatorii persoanelor afectate de această împrejurare.

În consecință, constatând că

nu există potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare

sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,

ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 435 din 24

octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.