ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 9 august 2006, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 20254 din 13 iulie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 435 din 24 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile solicitate pentru perioada 12 februarie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului din motive etnice al părinților săi, și, pe cale de consecință, acesta fiind minor, beneficiază de același statut ca și părinții săi.

Instanța a apreciat că, în speță, își găsesc aplicarea și dispozițiile art. 100 C. fam., precum și ale art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 în sensul că, minor fiind, reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât cel al părinților săi fiind exclusă orice manifestare de voință a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu. Instanța a reținut de asemenea că textul legii nu exclude în mod expres de la beneficiul acesteia persoanele născute în refugiu pe de o parte, iar pe de altă parte, din motive de echitate nu s-ar justifica un tratament discriminator în raport cu minorul refugiat împreună cu părinții săi.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că legea condiționează acordarea statutului de refugiat de strămutarea domiciliului ca urmare a persecuției etnice suferite, condiții pe care reclamantul nu le îndeplinește deoarece s-a născut în localitatea de refugiu, pe teritoriul Statului Român. Recursul este nefondat și, urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul refugiului, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii persoanelor afectate de această împrejurare. În consecință, constatând că nu există potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 435 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.