ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul A.G.P., a

solicitat anularea Hotărârii nr. 5588 din 31 martie 2005 emisă de pârâta C.J.P.T.

și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la 20 septembrie 1943, în perioada în care părinții

săi aveau calitate de persoane strămutate în urma tratatului de la Craiova din anul 1940.

Prin sentința civilă nr. 593/

CA din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul A.G.P., cu motivarea că în raport

de probele administrate familia reclamantului nu se încadrează în prevederile

Tratatului de la Craiova.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs C.J.P.T., care a motivat că reclamantul s-a născut

în anul 1943, după strămutarea părinților săi, și nu se încadrează în

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În consecință, motivele de recurs

invocate de pârâta C.J.P.T. sunt nefondate, iar recursul urmează să fie

respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 593/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.