ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, reclamantul F.C.G. a

solicitat anularea Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă C.J.P.

Tulcea și recunoașterea calității de

beneficiar

al Legii nr. 189/2000 ca soț supraviețuitor al lui F.

M.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa

decedată

s-a născut la 19 septembrie 1944, după strămutarea

părinților săi din

Bulgaria în România și a suferit aceleași

consecințe

nefavorabile ale strămutării ca și aceștia.

Prin sentința civilă nr.

623 din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și

fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamantul F.C.G., împotriva Hotărârii nr. 5526 din 31

martie 2006 emisă de pârâta C.J.

P. Tulcea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut

că reclamantul a

valorificat vocația proprie la drepturile conferite

de Legea nr. 189/2000, instanța

conferindu-i în mod irevocabil

calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Împotriva

sentinței sus menționate a declarat recurs C.

J.P. Tulcea, care a motivat în

esență, că soția

reclamantului

s-a născut după strămutarea părinților săi și nu face obiectul Legii nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori

impune, pe lângă

existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în

cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului

propus de recurentă în sensul că

un minor, mai ales de o vârstă

foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă

părinților săi este

eronată și nu poate fi primită.

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței,

rezultă

că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite

de persoanele

persecutate de regimurile respective, din motive

etnice, în perioada

arătată.

Având în

vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în

mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în

care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor

persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În

consecință, motivele de recurs invocate de pârâta C.

J.P. Tulcea sunt nefondate, iar

recursul urmează

să fie respins

ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 623/ CA din 22

septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.