ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul F.C.G. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 ca soț supraviețuitor al lui F. M. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa decedată s-a născut la 19 septembrie 1944, după strămutarea părinților săi din Bulgaria în România și a suferit aceleași consecințe nefavorabile ale strămutării ca și aceștia. Prin sentința civilă nr. 623 din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.C.G., împotriva Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâta C.J.

P. Tulcea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a valorificat vocația proprie la drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, instanța conferindu-i în mod irevocabil calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs C. J.P. Tulcea, care a motivat în esență, că soția reclamantului s-a născut după strămutarea părinților săi și nu face obiectul Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În consecință, motivele de recurs invocate de pârâta C. J.P.

Tulcea sunt nefondate, iar recursul urmează să fie respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 623/ CA din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.