ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3350/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Constanța, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr.

5374 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că

s-a născut după strămutarea părinților săi din Bulgaria, în România.

Prin sentința civilă nr.

213/CA din 20 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.E., a

anulat hotărârea nr. 5374 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii

nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut după strămutarea

părinților săi din Bulgaria, în România și a suferit aceleași consecințe

nefavorabile, ca și aceștia.

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a

motivat că reclamanta s-a născut după strămutarea părinților săi din Bulgaria,

în România și în consecință, ea nu a fost strămutată ca să beneficieze de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția și motivarea adusă

de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică și

exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa, ca urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 213/CA din 20 martie 2006

a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.