CASE OF CHERNYSHOV AND 11 OTHERS v. RUSSIA

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE CHERNISHOV ȘI 11 ALTE CU RUSIA (Depunerea nr. 10415/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG 28 septembrie 2006 FINAL 28/12/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Chernyshov și altele 11 v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, Loucaides, dna Tulkens, dna Vajić, Kovler, Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl Nielsen, grefierul secțiunii, care a deliberat în privat la 7 septembrie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 10415/02) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 12 cetățeni ruși, al căror nume sunt enumerate în program, la 25 ianuarie 2002. Reclamanții au fost reprezentați de dna S. Poznakirina, avocat care practică în Novovoronezh. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 1 martie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamanții, al căror nume sunt enumerate în program, sunt resortisanții ruși care locuiesc în orașul Novovoronezh în regiunea Voronezh. În 2000-2001, reclamanții au depus în judecată Serviciul de Securitate Socială a orașului Novovoronezh (denumit în continuare – Serviciul) pentru achitarea pensiilor. La datele stabilite în programul reclamanților au obținut hotărâri finale și executoare, serviciul a fost de a le plăti anumite sume. Procedurile de executare au fost deschise, dar hotărârile rămân neexecute până în prezent. Reclamanții au plâns că hotărârile în favoarea lor au rămas neexecute. Curtea consideră că această plângere va fi examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, § 26, CEDO 2002 III). „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a]... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul susține că Serviciul nu are fonduri necesare pentru executarea hotărârilor în favoarea reclamanților. Unele aranjamente bugetare trebuie să fie luate în vederea executării hotărârilor. 11. Reclamanții au menținut afirmațiile lor. 12. Curtea observă că, la datele enumerate în programul, reclamanții au obținut hotărâri executive prin care Serviciul, un organism de stat, trebuia să le plătească anumite sume. Hotărârile nu au fost încă executate. Prin urmare, acestea rămân neexecute timp de câțiva ani. 13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Burdov v. Rusia , nr. 59498/00 , § 19 et seq., ECHR 2002 III; Gizzatova v. Rusia , nr. 5124/03, § 19 și seq., 13 ianuarie 2005; Gerasimova v. Rusia , nr. 24669/02, § 17 et seq., 13 octombrie 2005). 14. După examinarea documentelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să justifice întârziarea executării hotărârilor. Hotărârile rămân neexecute deoarece debitorul nu are recursuri financiare. Cu toate acestea, Curtea reiterează că nu este deschis unei autorități de stat să citeze lipsa de fonduri, ca scuză pentru a nu onora o datorie de judecată (a se vedea Plotnikovy c. Rusia , nr. 43883/02, § 23, 24 februarie 2005 ). același principiu se aplică în cazul dificultăților experimentate de serviciile de aplicare a normelor de stat și complexitatea acordurilor bugetare dintre organismele de stat (a se vedea, de exemplu, Wasserman c. Rusia , nr. 15021/02, § 38, 18 noiembrie 2004 . 15. Curtea constată că prin nerespectarea de ani de zile a hotărârilor executive în favoarea reclamanților, autoritățile interne au afectat esența dreptului lor la o instanță și le-a împiedicat să primească banii pe care se așteptau să-i primească legitim. 16. În consecință, s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚIE 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Reclamanții nu și-au prezentat cererile pentru satisfacție echitabilă. 19. Cu toate acestea, Curtea remarcă că obligația actuală a statului de a aplica hotărârile în favoarea reclamanților nu este în litigiu. În consecință, reclamanții au încă dreptul de a recupera sumele principale ale datoriei hotărârii în cadrul procedurii interne. Curtea reamintește că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește o încălcare a articolului 6 este de a se asigura că reclamantul este pus în poziția pe care ar fi avut-o dacă cerințele de la art. 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), hotărârea din 26 octombrie 1984, Serie A nr. 85, p. 16, § 12, și, mutatis mutandis Gençel c. Turcia, nr. 53431/99, § 27, 23 octombrie 2003). Curtea constată că, în acest caz, acest principiu se aplică, de asemenea, având în vedere încălcările constatate (cf. Poznakirina c. Rusia, nr. 25964/02, § 33, 24 februarie 2005). Prin urmare, consideră că Guvernul va asigura, prin mijloace adecvate, executarea acordurilor acordate de instanțe interne în favoarea reclamanților. 20. Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a atribui reclamanților orice alte sume. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară UNANIMOUSC cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține (a) că Statul pârât, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție asigură, prin mijloace adecvate, executarea acordurilor acordate de instanța internă în favoarea reclamanților; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Rozakis Președintele grefierului SCHEDULE NUMELE ANULUI DE APLICARE A DATEI JUSTURII AMUNTULUI REGULAT (RUR) Ivan Ivanovich Chernyshov 1938 4 septembrie 2000 2.697.55 Antonina Savelyevna Bykova 1948 4 septembrie 2000 1.327.86 Lyubov Ivanovna Chernyshova 1947 21 august 2000 2.869.23 Anastasiya Mikhaylovna Seleznyeva 1936 29 septembrie 2000 2.444.35 Matryena Fyedorovna Polupanova 1908 27 octombrie 2000 2.304,07 Antonina Konstantinovna Nekislykh 1941 26 octombrie 2000 2.091.09 Petr Martynovich Nekislykh 1939 26 octombrie 2000 2.872.95 Anna Yegorovna Shamina 1918 3 octombrie 2000 2.796.96 Ivan Grigorievich Chernushkin 1926 3 octombrie 2000 3.301.3 Raisa Nikolayevna Chernushkina 1939 3 octombrie 2000 2.471.87 Tamara Alekseyevna Drobyshheva 1939 12 ianuarie 2001 1.171.5 Yevdokiya Ivanovna Gurueva 1942 4 ianuarie 2001 10.743.92

FIRST SECTION

CASE OF

CHERNYSHOV AND 11 OTHERS v. RUSSIA

(Application no. 10415/02)

JUDGMENT

STRASBOURG

28 September 2006

FINAL

28/12/2006

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Chernyshov and 11 Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis,

President,

Mr

L.

Loucaides,

Mrs

F.

Tulkens,

Mrs

N.

Vajić,

Mr

A.

Kovler,

Mr

D.

Spielmann,

Mr

S.E.

Jebens,

judges,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 7 September 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 10415/02) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by twelve Russian nationals, whose names are listed in the schedule, on 25

January 2002.

2.

The applicants were represented by Ms S. Poznakhirina, a lawyer practising in Novovoronezh. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

On 1 March 2005 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicants, whose names are listed in the schedule, are Russian nationals who live in the town of Novovoronezh in the Voronezh Region.

5.

In 2000-2001 the applicants sued the Novovoronezh Town Social Security Service (hereafter – the Service) for pension arrears.

6.

On the dates set out in the schedule the applicants obtained final and enforceable judgments. The Service was to pay them certain amounts.

7.

Enforcement proceedings were opened but the judgments remain unenforced to date.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1

8.

The applicants complained that the judgments in their favour remained unenforced. The Court considers that this complaint falls to be examined under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (see

Burdov v. Russia

, no. 59498/00, §

26, ECHR 2002

‑

III). The relevant parts of these provisions read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time... by [a]... tribunal...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law...”

A.

Admissibility

9.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

10.

The Government argued that the Service lacked necessary funds for execution of the judgments in the applicants' favour. Certain budgetary arrangements had to be made with the view to executing the judgments.

11.

The applicants maintained their claims.

12.

The Court observes that on the dates listed in the schedule the applicants obtained enforceable judgments by which the Service, a State body, was to pay them certain sums. The judgments have not been enforced yet. They thus remain unenforced for several years.

13.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising issues similar to the ones in the present case (see

Burdov v. Russia

, no. 59498/00, §

19 et seq., ECHR 2002

‑

III;

Gizzatova v. Russia

, no. 5124/03, § 19 et seq., 13

January 2005;

Gerasimova v. Russia

, no. 24669/02, §

17 et seq., 13

October 2005).

14.

Having examined the materials submitted to it, the Court notes that the Government have not put forward any fact or argument capable of justifying the delay in enforcement of the judgments. The judgments remain unenforced because the debtor does not have financial recourses. However, the Court reiterates that it is not open to a State authority to cite the lack of funds, as an excuse for not honouring a judgment debt (see

Plotnikovy v. Russia

, no. 43883/02, § 23, 24

February 2005). The same principle applies to difficulties experienced by the State enforcement services and the complexity of the budgetary arrangements between State bodies (see, for example,

Wasserman v. Russia

, no. 15021/02, §

38, 18

November 2004).

15.

The Court finds that by failing for years to comply with the enforceable judgments in the applicants' favour the domestic authorities impaired the essence of their right to a court and prevented them from receiving the money they had legitimately expected to receive.

16.

There has accordingly been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol

No.

1.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

The applicants did not submit their claims for just satisfaction.

19.

The Court, however, notes that the State's outstanding obligation to

enforce the judgments in the applicants' favour is not in dispute. Accordingly, the applicants are still entitled to recover the principal amounts of the judgment debts in the domestic proceedings. The Court recalls that the most appropriate form of redress in respect of a violation of Article 6 is to ensure that the applicant as far as possible is put in the position he would have been had the requirements of Article 6 not been disregarded (see

Piersack v.

Belgium

(Article 50), judgment of 26

October 1984, Series

A no.

85, p.

16, §

12, and,

mutatis mutandis

,

Gençel v. Turkey

, no.

53431/99, §

27, 23 October 2003). The Court finds that in the present case this principle applies as well, having regard to the violations found (cf

Poznakhirina v. Russia

, no. 25964/02, §

33, 24

February 2005). It therefore considers that the Government shall secure, by appropriate means, the enforcement of the awards made by the domestic courts in the applicants' favour.

20.

The Court considers that there is no call to award the applicants any other sums.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1;

3.

Holds

(a)

that the respondent State, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article

44

§

2 of the Convention, shall secure, by appropriate means, the enforcement of the awards made by the domestic court in the applicants' favour;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Done in English, and notified in writing on 28 September 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President

SCHEDULE

NAME OF THE APPLICANT

YEAR OF BIRTH

DATE OF THE JUDGMENT

AMOUNT AWARDED (RUR)

Ivan Ivanovich Chernyshov

1938

4 September 2000

2,697.55

Antonina Savelyevna Bykova

1948

4 September 2000

1,327.86

Lyubov Ivanovna Chernyshova

1947

21 August 2000

2,869.23

Anastasiya Mikhaylovna Seleznyeva

1936

29 September 2000

2,444.35

Matryena Fyedorovna Polupanova

1908

27 October 2000

2.304,07

Antonina Konstantinovna Nekislykh

1941

26 October 2000

2,091.09

Petr Martynovich Nekislykh

1939

26 October 2000

2,872.95

Anna Yegorovna Shamina

1918

3 October 2000

2,796.96

Ivan Grigoryevich Chernushkin

1926

3 October 2000

3,301.3

Raisa Nikolayevna Chernushkina

1939

3 October 2000

2,471.87

Tamara Alekseyevna Drobysheva

1939

12 January 2001

1,171.5

Yevdokiya Ivanovna Guryeva

1942

4 January 2001

10,743.92