ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 434 din 8 februarie

2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S. și, anulând Hotărârea nr.

16232/500 din 18 octombrie 2006 emisă de pârâta C.P.M.B., a obligat-o pe

aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a

pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamanta

s-a născut la data de 17 noiembrie 1944, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul

Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România,

împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs pârâta C.P.M.B., invocând prevederile art.

304

pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în

esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a

fost efectiv obligată să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut

la data de 17 noiembrie 1944, după ce, în cursul anului 1940, în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată

din Bulgaria în România.

Fiind născută

în perioada refugiului familiei sale, intimata - reclamantă a împărtășit

același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat Instanța de Fond

obligând pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 434 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2007.