ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 434 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S. și, anulând Hotărârea nr. 16232/500 din 18 octombrie 2006 emisă de pârâta C.P.M.B., a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 17 noiembrie 1944, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România, împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligată să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 noiembrie 1944, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului familiei sale, intimata - reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 434 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.